Nunta la romani

Petitul:

Obiceiul petitului mai este cunoscut si sub denumirile de: intelegere, petitura, croiala, starostie, impetit.
La petit participa dupa situatie fie mirele singur, in cazul tinerilor mai indrazneti, fie mirele insotit de parinti, nasi sau prieteni. Mirele mergea insotit de parinti daca stia ca il place fata, daca nu stia acest lucru, tanarul trebuia sa trimita petitori inainte. Petitorii erau barbati sau femei buni de gura. Mirele se putea duce insotit fie de parinti, de rude, de oameni mai in varsta, sau de fratii mai mari daca nu are parinti.
In Neamt, intai se intelegeau tinerii intre ei, apoi se duceau parintii baiatului la cei ai fetei impreuna cu baiatul.
Mirele mai putea fi insotit si de staroste care poate fi reprezentat fie de un avocat, vecin sau ruda, de obicei viitorul nas.
Cand parintii fetei nu erau de acord, iar tinerii fugeau, dupa un timp mergea cineva din familia baiatului pentru impacare. Se duceau cu sticla plina cu rachiu si daca se impacau se cinsteau, daca nu se intorceau cu sticla plina.
In Botosani , initial se trimite vorba parintilor fetei printr-un om in varsta, din familia mirelui(de obicei starostele).
In Transilvania starostele este inlocuit e un graitor, un om mai in varsta, bun de gura care ii face intrarea mirelui.

Cererea-targuiala:

Se cerea fata in casatorie, se facea masa la casa miresei, erau de fata parintii fetei si ai baiatului si se fixa ziua nuntii.
Parintii fetei discutau cu cei ai mirelui despre zestre, ziua credintei(logodna), si a nuntii, hotarau colcerita(bucatareasa), si in general detalii despre nunta.
In Transilvania, in Alba veneau parintii fetei la casa mirelui ca sa se inteleaga pentru a vedea unde va locui fata lor. Se facea o masa mica la casa viitoarei mirese unde erau chemate si rudele apropiate. Daca fata petita nu era de acord sa se marite cu baiatul respectiv punea drept motiv faptul ca e prea tanara, ca nu are zestrea pregatita sau ca nu are destula avere.
Daca se intelegeau, petreceau cu totii iar tinerii erau pusi sa manance amandoi dintr-un blid, lapte dulce si cu placinta incretita. Se intocmea zestrea pentru ambele parti. Uneori se facea si foaie de zestre in care fiecare isi trecea partea sa de zestre si se punea in balanta aportul fiecaruia.
Cu trei-patru saptamani inainte de nunta se mergea la fata. Discutau, povesteau cum s-au intalnit tinerii si li se tinea un fel de predica ca sa fie bagatori de seama, de zestre si de nunta, toate acestea aveau loc in jurul unei mese plina cu mancare si bautura.
Meniul pentru masa de la petit consta intr-o cinstire cu bautura si cate ceva de mancare: placinta cu branza, slanina cu malai, varza, castraveti acri, carne fripta, carnati cu horinca, tuica, cozonac.

Obiceiuri dupa petit:

-in prima duminica dupa peteala, se intalneau parintii si stabileau zestrea;
-se mergea apoi la croit: de obicei mirele si mireasa impreuna cu mamele se duceau la casa unuia dintre ei si se apucau de croit panzele de bumbac pentru camasile mirelui, ale socrilor, soacre si cumnati.
-apoi se facea masa pentru cei adunati.

Persoane cu rol ceremonial:

La orice alai de nunta cele mai importante persoane, in afara de miri, in desfasurarea ceremonialului sunt fara indoiala nasii.
Daca in Oltenia si Transilvania acestia erau din randul nasilor de botez ai mirelui in mod obligatoriu, zicandu-se ca altfel mirele putea fi blestemat de catre acesta, in Moldova se alegeau si cate 15-20 de nasi, numarul mare aratand pozitia sociala a tinerilor insuratei. Bineinteles ca se luau asa multi nasi si pentru darurile ce aveau sa le primeasca de la acestia.
Nasul, parintele spiritual al proaspetilor casatoriti trebuia sa cumpere impreuna cu nasa darurile pentru ginere si mireasa printre care se numarau floarea de mire, voalul pentru mireasa si lumanarile.
Nasa era cea care imbraca mireasa impreuna cu prietenele ei numite drusti.
Cel care se ingrijea ca toata lumea sa fie multumita, cel care organiza actiunea era vornicul sau „cumnatul de mana” cum i se zice in Oltenia.
Acesta dirijeaza nunta, incepand chiar de la chemarea invitatilor, el da sarcini bucatareselor, aranjeaza mesele, planifica horele, plecarea la cununie. Vornicul rosteste oratiile si-i cheama pe tineri la iertaciune in fata parintilor si are in general grija ca toti cei prezenti la eveniment sa fie tratati cum se cuvine.
Socrii, parintii mirelui si ai miresei sunt cei care planuiesc efectiv nunta inca de la logodna. Rolul cel mai important il are socrul mare pentru ca el este cu cheltuiala. El ii cinsteste pe toti si se ingrijeste ca pe masa sa fie de toate.
Dupa traditie, parintii mirelui erau cei care plateau muzicantii si oamenii care serveau la masa. Tot ei trebuiau sa spuna urari in versuri cand pleca si se intorcea alaiul de la cununie si cand se dadeau darurile.
Alte persoane cu rol in desfasurarea nuntii erau orice membru al familiei mirelui desemnat sa pregateasca scaunele, masa, florile, sa scoata pe mireasa de la parinti si sa supravegheze bunul mers al intregului alai de nunta.

Zestrea:

In vremuri nu foarte indepartate, in tara noastra, inainte de fiecare nunta se stabilea zestrea atat pentru fata cat si pentru baiat. Acest fapt era facut dupa o anumita oranduire si continea obiecte specifice pentru fata si pentru baiat. Zestrea oglindea si statutul social. Fetele care nu aveau zestre se maritau mai greu sau chiar ramaneau singure.
In Transilvania se stabilea la petit de catre parintii viitorilor insuratei. Acordul putea fi verbal sau scris, cu martori. In general se intocmea o foaie de zestre, un contract, ce se oficializa de catre preot in ziua logodnei. La fel se proceda si in Oltenia si Moldova.
Continutul zestrei era diferit de la caz la caz. Pentru fata se dadeau in general animale (vaca,oi,porc,pasari etc.), mai multe parcele de pamant, saci cu cereale, galbeni si lada de zestre in care erau puse tesaturi. Baiatul trebuia sa aibe casa, pamant, caruta cu boi, animale si bani.
Lada de zestre sau cufarul, lada miresii (Transilvania), lada de Brasov (Oltenia), sipet, cufar (Moldova), era obiectul ce arata harnicia miresii dar si statutul ei. Cu cat era mai mare cu atat era mai bogata. Lada de zestre este facuta din lemn, frumos pictata cu motive florale sau sculptata. Aceste cufere erau comandate de catre tatal fetei la mesterul din sat sau erau cumparate de la targ.
In interiorul lazii erau puse lucruri de-ale miresii, facute de ea: camasi, cerci (trusou), lenjerie de pat (cearsafuri, fete de perne), presuri, covoare din lana (aveau fetele mai instarite), fete de masa, stergare, asternuturi, etc. in Oltenia se mai obisnuia sa se puna o sticla cu vin, doua pahare si doua farfurii din lut pentru mire. Deasupra lazii miresei erau asezate perne (cat mai multe), plapuma, prosoape, astenuturi, carpete. In vremuri indepartate nu existau aceste lazi de zestre iar averea miresei era pusa in saci. Mutarea lazii la casa insurateilor se facea cu mare alai si era un adevarat ritual. In functie de zona si chiar si de sat aceast ritual se face in momente diferite. In general se face inainte de nunta, joia, sambata sau duminica dimineata, dar se mai poate face si dupa ce tinerii s-au casatorit.
Lada de zestre era luata cu mare suita. In Transilvania lada de zestre era ridicata de catre fratii miresei sau de flacaii din sat. Lada era scoasa in fata casei, se canta si se juca, mireasa cinstea flacaii si apoi se facea un foc in curte iar baietii strigau “I-o ars casa miresei pentru ca s-o golit casa!”. Lada era pusa int-un car cu patru boi si era dusa la casa mirelui pana dupa nunta, cand era dusa intr-un final la casa insurateilor. Pe drum era zarva, flacaii se veselau si fluierau. Toata lumea trebuia sa vada cu ce avere vine mireasa.
In Oltenia lada era luata de catre flacaii din sat. Acesta ii cinstea si mergea cu ei la casa mirelui, unde organiza o masa restransa, insa pe drum se face harmalaie. In Moldova, atunci cand mireasa ajungea cu lada acasa la baiat, oferea rudelor acestuia mici cadouri, cum ar fi stergare sau fete de perna. Zestrea era jucata pe drum cu hore. In zilele noastre, acest obicei se mai tine in mediul rural, in general, ca si zestre se da mobila, aparate electrocasnice, ustensile de bucatarie.

Chemarea la nunta:

Chemarea la nunta presupune invitarea oamenilor la nunta. Acest obicei se face in diferite momente si in multe moduri, in functie de obiceiul locului.
In Transilvania chemarea la nunta se face cu o luna, cu doua-trei saptamani inainte si in saptamana nuntii. De obicei se face in Duminica urmatoare logodnei. La acest ritual participa mirele si mireasa, vornici, flacai din partea mirelui si fete din partea miresei. Toti sunt imbracati de sarbatoare, flacaii, fetele si vornicii au costume nationale. Ei merg sa cheme tineretul din sat. Au in mana un toiag impodobit frumos, cu panglica tricolora sau rosie, pe umar au un colac mare impodobit frumos cu paglica, margele sau cu flori din aluat. Baietii tin mana o plosca cu tuica, iar fetele una cu vin. Merg prin sat si invita oamenii la nunta, si cine doreste sa vina, bea o gura de tuica sau vin din plosca. In plus, ei mai trebuie sa dea celor care ii invita un semn: o lingura, un ou etc.
Mirele si mireasa merg sa invite pe cei batrani si pe la rude, la fel imbracati, cu toiag, colac si plosca cu tuica sau vin.
In Moldova, chemarea la nunta este facuta de vornici, de miri si socri. Inainte de strabate tot satul, mirii fac niste bilete de instiintare dupa ce s-au logodit, apoi joi sau sambata ei incaleca pe cai si merg la toti satenii sa-i invite la nunta. Si in Moldova se obisnuieste sa se mearga cu plosca si daca omul vine, bea din plosca. In unele sate din Bucovina invitatia se face in ziua nuntii de catre vornici. Acestia dau detalii invitatilor despre cei doi tineri casatoriti.
In Oltenia chemarea la nunta se face in saptamana nuntii, indeosebi joia si sambata, cu plosca de tuica sau vin si cine bea inseamna ca vine. Uneori se cheama la nunta si in ziua nuntii adica Duminica. Cei care adreseaza chemarile la nunta sunt mirii si tineri din sat impreuna cu lautarii.
In zilele noastre, foarte putini se imbraca in costume nationale si umbla cu plostele prin sat pentru a invita oamenii la nunta. Modernele cartoane frumos colorate si desenate au cam luat locul acestui frumos obicei.

Obiceiuri in sambata dinaintea nuntii:

Obiceiurile de pregatire a nuntii incep de miercuri cand, in Moldova se cerne faina, iar joi, la socrul mare se cheama fete si flacai si se face pasatul(mãcinãturã mare de grãunþe de porumb sau de mei) pentru sarmale.
Sambata, dupa ce se chema la nunta, acasa la mireasa sau la mire se jucau vedrele(veche unitate de mãsurã a capacitãþii, folositã pentru lichide, echivalentã cu circa zece ocale -astãzi cu circa 10 litri), o hora facuta de flacai si fete. Se dansa pana la miezul noptii. Pe urma se punea masa si continuau sa joace. Mirele era barbierit, apoi mireasa il stropea pe fata cu apa si busuioc. In decursul serii mirii faceau schimb de plocon, adica mireasa lua hainele mirelui si mirele pe cele ale miresei. Parintii acorda mirilor iertaciune si ei pleaca in casa, nu iau parte la petrecere.

In unele locuri ale Moldovei, petrecerea era tinuta la mire acasa. Mireasa trebuia sa vina inca de sambata acasa la mire unde si innopteaza pana a doua zi. Daca mireasa era in alta localitate, vineri se tinea o petrecere la mireasa si apoi era adusa cu alai acasa la mire, unde soacra o asteapta cu apa si miere.

In Transilvania petrecerea de sambata are loc in ambele case. La mireasa se joaca si se mananca, apoi la mire au loc alte obiceiuri traditionale. Feciorii fac Sarantau, un dans popular. Apoi tinerii danseaza trei jocuri si batranii unul. Mireasa coase palaria mirelui cu varsta sa, pe care acesta o va purta in ziua nuntii. La masa se servesc bucate preparate pentru nunta de a doua zi. Fetele fac o azima (paine nedospita) pe care mireasa o rupe deasupra capului si o imparte fetelor. Tot sambata seara se duc brazii acasa la mireasa. Mirele este barbierit in mod simbolic cu sapa sau cu coasa. Flacaii il ridica de trei ori cu scaunul si il usuca cu un stergar.

Recuzita rituala si ceremoniala:

Steagul de nunta(Transilvania): cu o saptamana inainte de nunta, nasul tocmea un fecior, numit stegar, sa faca steagul impreuna cu tinerele fete. Uneori steagul era facut chiar de nas. Sambata seara, inainte de nunta, steagul era prins in poarta nasului.
In Sibiu se faceau doua steaguri unul pentru mire si unul pentru mireasa. Erau facute de femei si fete inainte de nunta. Joi seara il porneau fetele, iar feciorii il terminau sambata seara, prilej de joc si chef.
Steagul era format dintr-un bat pe care se coseau naframe, panglici colorate si tricolore, doua cununi de iedera, ciucuri cu zurgalai. Cand se facea steagul se servea bautura si mancare. Steagul este purtat de stegarul din ceata mirelui. Stegarul purta steagul in fruntea alaiului si-l aseza la intrare in curtea mirelui. In timpul nuntii stegarul tinea steagul langa el, caci ceilalti flacai incercau sa-l fure pentru ca stergarul sa le plateasca in schimbul acestuia. Plata se facea in bautura. In timpul jocului stegarul juca steagul. Se juca in fata bisericii cat timp dura cununia si apoi cand se ajungea acasa cu nunta.
Dupa ce era jucat, steagul se aseza pe casa, infipt in acoperisul de paie, pana a doua zi seara, dupa care steagul era desfacut. Primele panglici din steag erau impartite prietenelor miresei.

Bradul de nunta (Moldova, Oltenia, Transilvania): se facea sambata seara inainte de nunta. Tinerii din partea mirelui si a miresei faceau bradul. Se puneau cate doi brazi la mireasa, doi la mire si doi la nasi. Bradul era impodobit cu ghirlande de hartie, zurgalai, naframe, panglici rosii si tricolore. In varful bradului se punea o sticla de tuica sau un cozonac. In timpul nuntii bradul era asezat la poarta. Pe drum era jucat. Langa brad stateau un baiat si o fata care ii stropeau pe nuntasi cu apa si grau ca sa fie manosi. Tinerii care se urcau si luau sticla sau cozonacul din varful bradului erau rasplatiti cu o sticla de tuica si cu cozonacul din varful bradului. Dupa nunta bradul era lasat la poarta unde ramanea ceva vreme, semn ca acolo a avut loc nunta. Ramaneau la stalpii portii pana se uscau.

Pomul de nunta (Transilvania): era facut de stegari duminica seara. Cand incepea ospatul pomul era incarcat. Puteau fi si 50 de pomi la o nunta, deoarece fiecare nuntas care venea aducea un pom, mai cu seama cumatrul mare. Pomul era reprezentat de o creanga de prun inacarcata cu o pereche de desagi de turte, mere si pere. Se mai punea hartie colorata, craci cu spini, carpe, batiste.
Pomul era dus de la mire de acasa, de un mic alai, la nas acasa si apoi la fata. Cand plecau cu mireasa la baiat luau si pomul. Dupa nunta pomul se strica, iar marti era dat nasului.

Marul (Transilvania si Moldova): se impodobeau crengi de mar. Se puneau mere, nuci. Marul era dus la biserica impreuna cu camasa mirelui. Dupa ce era sfintit de preot, marul era luat de baieti si scuturat.

Colacii de nunta (Moldova, Transilvania): se faceau mai multi colaci: pentru mire, pentru mireasa, colacul stegarului, colacul cumetrilor.

Colacul miresii (Moldova si Transilvania) era rotund, impletit in 3 coarde , cu huda(gaurã, spãrturã) la mijloc si cu panglici. Mireasa mergea cu el pe mana la mire. Deasupra colacului se puneau doua Pupeze din aluat. Colacii pentru nasi erau mari, ovali, de 6-7kg. Aveau multe impletituri si pene din aluat. Se puneau la biserica pe capul mirilor. Colacii erau facuti din faina de grau, lapte, unt, miere de albine, iar pe deasupra era unsi cu ou si presarati cu mac si uneori cu stafide.

Costumul ceremonial de nunta:

Gateala miresei

Se facea duminica la pranz. Luau parte fete, rude, si alte persoane apropiate. Nasa o impodobea, iar fetele tineau oglinda si pieptanele. Pe langa nasa mai erau si alte rude ale miresei si prietene. Nasii erau cei care aduceau gateala miresei.
Mireasa era pieptanata de o fata cu mama si tata in viata. Lamaita si voalul i le punea nasa. Voalul se punea inainte de cununia religioasa, nu mai devreme.
Se canta cantecul miresei. De obicei plangeau ca la mort cand se imbraca mireasa din cauza ca se despartea de surori, de parinti. In timp ce mireasa era gatita in casa, afara in curte se jucau hore, sarbe. Se facea masa si se juca bradul (Oltenia).
Insemme specifice purtate de mireasa: cununita din flori naturale si voal, margele pe frunte, carpa(marama) lunga de borangic cu coronita.
Duminica seara, nasa o imbrobodea cu marama si-i punea salba de argint.
Dupa masa mare nasa dezvelea mireasa si ii punea batic pe cap. Nasa ii lua voalul , ii despletea coada si si ii impletea doua cozi pe care le infasura in coc.
Piese specifice: rochie alba de mireasa adecvata anotimpului, cu piese de port traditional sau de cele mai multe ori costum national, camasa cat mai inflorata, batista in brau, cu sorturi de catifea in spate si in fata(Transilvania).
La gat daca aveau, purtau salba de galbeni, margele, bratara la mana.
Daca nunta era iarna mireasa purta scurteica de postav, suman, sau dulama de postav captusita cu blana.

Gateala mirelui

Sambata, in Molodova, seara avea loc barbieritul mirelui. Mirele tinea in poala 2 colaci pe care ii oferea celui care il barbirea. Vornicul inchina hainele aduse de la mireasa. Mirele se imbraca singur inainte de a participa la cununia religioasa. Luau parte si tinerii. Cel care il barbierea trebuia sa fie necasatorit.
Gateala mirelui se facea la casa miresei, mirele si mireasa fiind gatiti simultan. Duminica dimineata se aduceau de la mireasa, de catre una –doua fete ale mirelui si flacai, hainele mirelui: camasa cu colturi la gat, itari, brau si bete.
Pe cap mirele purta o palarie neagra sau o caciula pe care era prinsa o floare naturala de obicei nalba. Pe partea stanga a palariei erau prinsi bani de argint si spice de orz. Se mai punea o brosa sau o pana mai scurta.
In unele zone precum Bacau se purta costum traditional de sarbatoare. Daca era iarna mirele se imbraca cu cojoc, iar pe deasupra cu suman.
De la 1900 a aparut costumul negru pentru mire: haina si pantaloni din stofa de lana cumparata.
In general camasa mirelui era cusuta de mireasa, dupa logodna si era facuta din panza de bumbac sau borangic. Camasa era cusuta cu flori si margele colorate , crengute si boboci. La 1900 camasa mirelui se cosea doar pe guler. Dupa nunta camasa mai putea fi purtata la sarbatorile mari, hram.
Insemnele specifice ale mirelui erau: floarea mare cumparata, numita floare de mire, floare mare cu panglica lunga si cu beteala, batista de mire si 100 de lei.

Alaiurile de nunta:

Secventele nuntii sau alaiurile de nunta sunt impartite dupa traditie, in toate zonele tarii, in alaiul nasilor, al mirelui si al miresei.

In Moldova mirele porneste de dimineata cu ceata sa de flacai spre casa nasilor, urmand ca impreuna cu acestia sa mearga sa o ia pe mireasa.
Alaiul cel mare astfel format merge la biserica, urmand ca dupa cununia religioasa, sa se desparta din nou in doua grupuri: mirele merge la casa lui cu nasii si parintii, iar mireasa cu socrii mici acasa la ea, seara ducandu-se la mire unde are loc masa mare.

In partile Transilvaniei insa, se obisnuieste ca nasul sa vina si sa-l ia pe mire, impreuna mergand la mireasa. Dupa cununie, mireasa merge acasa la mire, iar alaiul ei acasa la dansa, urmand ca spre seara sa soseasca „socria” la casa mirelui, adica parintii si rudele fetei, fiecare cu darul pregatit pentru tanara familie.

In Oltenia se obisnuia ca fata sa fie luata acasa la baiat inca de la logodna. In acest sens, la nunta, pentru a forma alaiul cel mare se intalneau doar alaiurile nasilor si cel al mirilor. In cazul in care mireasa era luata in ziua nuntii de la casa ei, se proceda la fel ca si in celelalte zone. [/size]

Masa mare de nunta

Masa din Duminica nuntii sau Masa Mare era organizata de obicei la casa mirelui, insa daca nu era suficient spatiu se mai facea si la mireasa. In Oltenia si prin unele parti ale Moldovei se obisnuia sa se faca doua mese: una la amiaza acasa la mireasa (masa pochinzerilor) cu rudele ei si cei din alaiul mirelui iar pentru masa mare se mutau cu petrecerea acasa la mire. Acest obicei este des intalnit acolo unde mireasa nu este din acelasi sat cu mirele.

Asezarea la masa se face diferit, in functie de zone si legat de acest lucru se fac o multitudine de obiceiuri. In Oltenia mirii nu mancau la masa cu nuntasii, ei mancau dintr-un blid cu o singura lingura din lemn si beau vin din acceasi sticla, ca sa se invete sa imparta totul. Ei erau asezati pe desagi, ca sa fie legati ca acestia. Mancau fie ce se servea la masa, fie vin cu paine sau imparteau un ou. Nasii erau pusi in capatul mesei iar langa ei stateau socrii mari. In preajma nasilor mai stateau rudele bogate si persoanele inportante din sat.

Si in Moldova mirii mancau separat sau serveau la masa nasilor. Cand mancau, imparteau o strachina cu lapte si ou. Mancau cu aceeasi lingura si beau dintr-un singur pahar. Nasii sunt asezati in capul mesei alaturi de socrii mari. Socrii mici stau alaturi de ceilalti nuntasi.

In Transilvania mirii stau in capatul mesei iar nasii stau de o parte si de alta a lor. Mirii mananca lapte sau smantana dintr-un blid ca sa iasa copiii albi si frumosi si mananca un ou fiert dat de soacra.

Meniul nu era foarte variat. Mancarurile fiind doar cele traditionale la vremea respectiva. In Moldova meniul era alcatuit din: masline, supa cu taitei sau bors, rasol cu hrean, galuste (sarmale) malai, friptura, tocanita, plachie, cozonac, tuica, vin. Uneori inainte de masa se servea dulceata.

In Oltenia se servea ciorba de carne, varza cu sau fara carne, piftie, muraturi, friptura gogosi tuica, vin etc. Daca nunta pica in post, atunci carnea era inlocuita cu pestele si se mai serveau raci(ardei cu umplutura de aluat si ceapa).

In Transilvania se serveau branzeturi, crampa(rachiu fiert cu zahar), paine, supa cu taitei, varza cu carne sau varza umpluta, pancove(gogosi), colac cu nuca, horinca cu colac, piroste(colþunaº umplut cu carne, cartofi, brânzã, marmeladã), lascute, vinars etc.

In timpul serii, spre sfarsit se facea dansul gainii(gaina umpluta era considerata o mancare deosebita). O femeie sau soacra aducea o gaina mare prajita frumos impodobita cu beteala, flori, cu spice de grau in cioc si pe langa ea diverse fructe. Se juca un dans si apoi se duce la nas, care o si cumpara in mod simbolic; apoi o rupea si o impartea celorlalti meseni. Daca era o nunta bogata atunci se aducea un purcel de lapte sau un curcan. Acest ritual se facea la sfarsitul mesei, atunci cand se da darul. In Oltenia se face inainte sa se serveasca friptura.

Darul se striga la sfarsit in general sau inainte sa se aduca friptura (Oltenia). Strigatul darului se facea de catre un lautar, un vornic sau de nas. Primul care dadea banii era nasul, care trebuia sa dea si cel mai mult. Urmau socrii mari, care promiteau casa, bani, animale, etc. mesenii dadeau ce aveau: de la bani, la animale, cereale, lucruri pentru casa (carpete, perne, asternuturi etc.). Dupa ce nasul ii strangea, ii aseza intr-o batista, punea sare peste ei si ii dadea miresei, care le saruta mainile.

Mireasa dadea daruri nasilor (camasi cusute de ea, stergare din borangic, perne etc.), socrilor mari (imbracaminte si incaltaminte) iar mesenilor, in functie de importanta stergar sau o batista cusuta de ea. Soacra mare ii da la randul ei daruri miresei: camasi, costum national, macat(cuverturã de lânã, de bumbac etc. (cu desene); scoarþã sau covor care se pune pe pereþi.), foaie de scoarta, perne, etc. La randul sau mirele ofera daruri socrilor mici; pentru soacra mica un cojoc.

In Transilvania se dadeau daruri mai intai pentru mireasa (lucruri pentru casa, ca sa faca zestrea mai mare) apoi era dansata de toata lumea si ulterior se dadeau banii, care erau stransi tot de nasi. Tot in aceste tinuturi se tine si obiceiul cu furatul miresei, care este rascumparata de catre nas sau mire.

In functie de zona dansurile traditionale de nunta sunt: Polca, Moldoveneasca, Hora, Sarba etc.
Spre dimineata se face deshobodarea miresei de catre nuna si cateva rude. Ii se da voalul jos si ii se pune o basma sau o marama ca simbol al femeii maritate si renuntarea la feciorie. Si mirele este imbracat in haine obisnuite de catre nun.

Astazi meniul s-a schimbat, nu se mai striga darul, mirii stau in capul mesei impreuna cu nasii, iar muzica si dansurile nu prea mai sunt aceleasi, insa alte obiceiuri cum ar fi gaina nasului, furatul miresei, deshobodarea miresei s-au pastrat in multe locuri.

Obiceiuri dupa nunta:

Dupa nunta exista traditia ca tinerii casatoriti sa se duca la masa la socrii mici si la nasi cu diferite daruri constand in primul rand din feluri alese de mancare intocmai ca la nunta.

In Moldova proaspetii insuratei merg la parintii miresei pe „Calea primara” cu bors de gaina, friptura, galuste, cu rachiu si cu prajituri, joia sau la o saptamana dupa cununie. In schimb, deseori, mireasa primeste zestrea(plapumi, perne, paturi, toale, covoare s.a.)

Cu aceleasi daruri, cam tot la o saptamana se merge la nasi - parintii spirituali, „pe omenie”. Nasul este cel care trebuie respectat toata viata de catre familia cununata. In acest fel, mirele si mireasa sunt datori sa-l ajute pe nas la muncile agricole chemati sau nechemati si sa mearga cu plocoane in vizita, la onomastici sau la marile sarbatori de peste an.

In Oltenia se obisnuieste mai mult ca prin alte parti „vestea cu rachiu rosu” sau „vestea miresei”. Luni dimineata dupa nunta, nasul merge cu un butoi legat cu panglici rosii plin cu rachiu la socrii mici, insotit de cumnatul de mana si de muzicanti.
Daca mireasa fusese cinstita pana la cununie, rachiul este indulcit cu zahar si colorat ca sa devina rosu si daca nu fusese cinstita se punea cenusa si ardei iute sau tot ce vroia soacra mare ca sa rada de soacra mica. Cinstea miresei era sarbatorita apoi cu un chef ca la masa mare si daca nu, socrul mic trebuia sa mai dea niste pamant sau bani in plus ginerelui ca sa isi accepte nevasta chiar si asa necinstita cum fusese inainte de cununie.

Tot luni dimineata se mai obisnuieste in Oltenia sa se adape mireasa. Cu vornicul si cu alti flacai si fete, mireasa merge la fantana, unde rastoarna o galeata cu apa.
Vornicul pune bradul de nunta in galeata, iar proaspata casatorita rupe din el si imparte celor prezenti, restul din brad fiind adus acasa la mire si pus la pastrare in magazie.