mamici&prichindei


 
AcasaAcasa  PortalPortal  FAQFAQ  CautareCautare  InregistrareInregistrare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  ConectareConectare  CalendarCalendar  

Distribuiți | 
 

 Sfantul Andrei

In jos 
AutorMesaj
mihaela83
admin
admin
avatar

Numarul mesajelor : 15872
Varsta : 34
Localizare : bucuresti
Data de inscriere : 09/05/2008

MesajSubiect: Sfantul Andrei   Lun 21 Noi - 2:57:22


Sfântul Apostol Andrei





"Am aflat pe Mesia, Care se tălmăcește Hristos"
(Ioan 1#41)




Sf. Apostol Andrei a fost din Betsaida, orasel pe malul lacului Ghenizaret, fiul lui Iona, din Galileea, si fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Inainte de a fi Apostol al Domnului, Sfantul Andrei a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. Dar, daca a auzit, a doua zi dupa Botezul lui Iisus in Iordan, pe dascalul sau Ioan,aratand cu degetul catre Iisus si zicand: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan, 1, 29), Sfantul Andrei, lasandu-l pe Ioan, a urmat dupa Hristos, zicand fratelui sau Petru: "Am gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos" (Ioan, 1, 41). Si astfel, l-a tras si pe Petru spre dragostea lui Hristos. Drept aceea, Sfantului Andrei i se mai spune si Apostolul cel dintai chemat al Domnului. Si se afla in Scriptura si alte multe invataturi despre dansul.Din zilele acelea, ca si ceilaiti Apostoli, Sfantul Andrei a urmat Mantuitorului, insotindu-l pe drumurile Tarii Sfinte, adapandu-se din izvorul nesecat al dumnezeiestilor descoperiri pe care le aducea Mantuitorul. A fost martor faptelor minunate savarsite de Domnul, s-a impartasit din cuvantul dumnezeiesc, datator de viata, al credintei celei noi intemeiata de Hristos, si, mai presus de toate, a vazut Patimile Domnului, a plans moartea Lui pentru noi si s-a intarit in credinta, in ziua Invierii.


La randul ei, Traditia Bisericii ne spune ca, dupa Inaltarea Domnului la cer si dupa Cincizecime, Apostolii au tras la sorti si au mers in toata lumea, pentru propovaduire. Atunci, acestui intai chemat, i-a cazut sortul sa mearga in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia (adica Dobrogea noastra) si pana in Crimeia. Insa, a umblat in aceste locuri nu in graba, ci, in fiecare, zabovind si rabdand multe Impotriviri si nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a intors la urma din nou in Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie si, strabatand celelalte tari, a ajuns la tinutul Peloponezului, unde pe multi i-a tras de la idoli la Hristos. Tot din Traditie, mai stim ca Sfantul Andrei a avut si un sfarsit de mucenic, fiind rastignit, la Patras, langa Corint,cu capul in jos, pe o cruce in forma de X, careia i s-a spus "Crucea Sfantului Andrei". Dumnezeului nostru slava!



_________________


www.seminee-acantus3d.ro
Sus In jos
http://www.semineebrasov.ro
mihaela83
admin
admin
avatar

Numarul mesajelor : 15872
Varsta : 34
Localizare : bucuresti
Data de inscriere : 09/05/2008

MesajSubiect: Re: Sfantul Andrei   Lun 21 Noi - 3:03:35

Viața Sfîntului Apostol Andrei, cel întîi chemat (30 noiembrie)



Datori sîntem noi creștinii a aduce slavă, cinste și închinăciune
către toți sfinții, de vreme ce ei, bine viețuind și toate poruncile lui
Dumnezeu păzindu-le, s-au făcut prieteni de aproape ai Lui. Căci,
învrednicindu-se de împărăția cerurilor și fiind aproape de Dînsul, acum
se roagă de-a pururea pentru mîntuirea și ocrotirea noastră.

Dar mai ales Sfinților Apostoli, toată omenirea cea de sub soare
le este datoare, în toată vremea și în toate zilele, ca și în tot
ceasul, a le mulțumi, a-i slăvi, a-i lăuda și a săvîrși pomenirea lor cu
bucurie, cu osîrdie și cu evlavie; iar zilele lor de pomenire se cuvine
a le prăznui cu tot poporul, cu psalmi, cu cîntări de laude și de
mulțumire și a le cinsti duhovnicește. Pentru că ei, de toată lumea
lepădîndu-se și de Hristos Dumnezeul nostru lipindu-se, slujindu-I Lui
cu toată osîrdia și cu tot sufletul, s-au făcut următori ai sfintei și
dumnezeieștii vieți, cum și petrecerii lui Hristos pe pămînt și, fiind
văzători ai minunilor celor de El făcute, au urmat și patimilor,
răstignirii, morții, învierii și înălțării Lui la cer.

Apoi și cu putere de sus s-au îmbrăcat și cu limbi de foc s-au
îmbogățit, făcîndu-se din pescari, apostoli și din vînători de pești,
vînători de oameni, după cum însuși Domnul le-a făgăduit, zicînd:
Veniți după Mine și vă voi face pe voi vînători de oameni.
Apoi ca niște cai, după cum zicea proorocul Avacum, prin toată lumea pe
care o vede soarele au alergat și pe neamuri le-a întors din rătăcire
și de la închinarea de idoli la cunoștința adevăratului Dumnezeu le-a
adus, prin fiecare țară, cetate, sat și loc, răbdînd bătăi, chinuri,
vărsări de sînge și moarte în fiecare zi.

Despre aceasta ascultă pe Pavel, zicînd:

Întru osteneli multe, întru bătăi cu covîrșire, în temniță cu
prisosință, în primejdii de moarte de multe ori; de la iudei de cinci
ori cîte patruzeci de lovituri fără una am luat. De trei ori cu toiege
am fost bătut, o dată cu pietre am fost împroșcat, de trei ori s-a spart
corabia cu mine, o noapte și o zi am fost întru adînc; în călătorii de
multe ori, în primejdii în rîuri, în primejdii de la tîlhari, în
primejdii de la cei de un neam, în primejdii de la neamuri, în primejdii
prin cetăți, în primejdii prin pustietăți, în primejdii pe mare, în
primejdii între frații cei mincinoși. Întru osteneală și în trudă, în
privegheri de multe ori, în foame și în sete; în postiri de multe ori,
în frig și fără haine".


Și acestea pentru ce? Pentru ca să întoarcă pe oameni de la
înșelăciune la adevăr și de la întunericul închinăciunii la idoli, la
lumina cunoștinței de Dumnezeu. Astfel, au fost și ei ca și dascălul
lor, Iisus Hristos, Mîntuitorul nostru, Care Și-a vărsat sîngele Său pe
Cruce pentru mîntuirea noastră.

Deci, pentru aceasta sîntem datori a le mulțumi Sfinților
Apostoli, a-i cinsti și a-i lăuda neîncetat, după putere, căci după
vrednicie numai lui Dumnezeu Îi este cu putință să-i cinstească. Și încă
îi va cinsti mai ales cînd va ședea la judecată pe scaunul slavei Sale.
Atunci și ei vor ședea împreună cu Hristos pe douăsprezece scaune,
judecînd cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

Unul dintre aceștia, și decît toți mai întîi chemat, este
Sfîntul, slăvitul și prealăudatul Apostol Andrei, a cărui viață și
petrecere voim a o istorisi după putere și după vrednicie, lăsîndu-o
spre folos celor puternici și desăvîrșiți întru cuvinte și fapte bune.

Slăvitul Apostul Andrei, cel întîi chemat, s-a născut în cetatea
ce se numește Betsaida, care este lîngă Marea Galileii, în hotarul
Zabulonului, din care seminție i se trăgea și neamul. Cetatea era mică
și neînsemnată mai înainte, iar după răsărirea acestuia, a fratelui său,
verhovnicul Petru, și a lui Filip, s-a făcut renumită și slăvită. Și se
numea evreiește Betsaida, ce se tîlcuiește "casa vînătorilor". După
cuviință se numea așa, căci astfel era patria Sfinților Apostoli Petru,
Andrei și Filip, care au vînat pește pînă au aflat adevărul, Care este
Hristos.

Deci dintr-o patrie neslăvită ca aceasta au răsărit apostolii
amîndoi, avînd un tată sărac, anume Iona, care, fiind sărac, a învățat
pe fiii săi meșteșugul său. Căci Iona era pescar și prindea pești în
Marea Galileii și prin alte iezere ce se aflau prin Galileea. Apoi
Apostolul Petru a învățat meșteșugul tatălui său și după aceasta și-a
luat de femeie pe fiica lui Aristobul, fratele Apostolului Varnava. Iar
dumnezeiescul Andrei, lepădînd toată tulburarea lumească, și-a ales să
petreacă întru feciorie, nevoind să se însoare.

Auzind că Ioan, Înaintemergătorul Domnului, umblă prin locurile
de pe lîngă Iordan și propovăduiește credința și pocăința, Andrei s-a
dus la dînsul și i s-a făcut ucenic, că dorea a se sui cu mintea sa la
înțelegeri mai înalte. De aceea n-a voit, precum ceilalți, să petreacă
în tulburările și grijile lumii. Căci auzind cuvintele proorocești și
avînd sufletul său curățit de păcate, a cunoscut îndată că învățătura
Botezătorului este din porunca lui Dumnezeu și că este pricinuitoare de
mîntuire. Pentru aceasta i-a și urmat cu toată inima și cu totul și-a
afierosit mintea sa învățăturii lui Ioan.

Deci, dumnezeiescul Înaintemergător, vrînd să înalțe gîndul
ucenicilor lui întru mai multe cugetări și să nu creadă că el este
Hristos, ci rob slujitor, Înaintemergător și propovăduitor al lui
Hristos, a luat cu sine pe doi din ucenicii săi, pe Apostolul Andrei și
pe un altul, care zic unii că ar fi cuvîntătorul de Dumnezeu Ioan, și a
mers cu dînșii acolo unde se afla atunci Hristos. Și văzîndu-l pe El, a
zis:
Iată mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii.

Auzind acești doi ucenici mărturia lui Ioan pentru Hristos, au
lăsat pe Ioan și au urmat pe Hristos. Iar Iisus Hristos, întorcîndu-se
și văzîndu-i pe dînșii urmîndu-l, a zis către dînșii:
Ce căutați? Iar ei au răspuns către Dînsul: Ravi - care se tălmăcește învățătorule -, unde petreci? Iar Iisus le-a zis lor: Veniți și vedeți.
Deci au venit și au văzut unde petrecea și au rămas în acea zi acolo,
căci era ceasul al zecelea. Însă vedeți buna voire a Sfîntului Apostol
Andrei? Căci după ce a aflat el comoara, n-a voit să o aibă numai el
singur, ci a chemat și pe fratele său, Petru, spre cîștigarea acesteia.

După aceasta a aflat pe fratele său Petru, care se numea atunci Simon, și a zis către dînsul: Am aflat pe Mesia, Care se tălmăcește Hristos.
N-a zis: "Am aflat un mesia, ci pe Mesia". Ce va să zică aceasta? A
arătat Sfîntul Andrei că a cunoscut pe Cel pe Care L-au propovăduit
proorocii. "Acela este Iisus". Pentru aceasta n-a zis că "am aflat un
mesia", adică pe un oarecare Hristos, căci "mesii" și "hristoși" se
numeau și împărații iudeilor, pentru că se ungeau cu mir, care era
amestecat cu mesa (untdelemn). Dar i-a zis:
Am aflat pe Mesia, adică pe Hristosul acela, pe care mai înainte l-au vestit proorocii.

Andrei, după ce a zis acest cuvînt către Apostolul Petru, fratele
său, l-a luat cu sine și l-a dus la Hristos. Iar Hristos, văzînd pe
Petru, a zis către dînsul:
Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chifa, care se tălmăcește Petru.
Acestea așa s-au săvîrșit atunci, și în acest chip au vorbit cu Hristos
amîndoi acești frați, apoi s-au dus iarăși la Sfîntul Ioan Botezătorul.
Iar în zilele acelea Irod împăratul a prins pe Ioan Botezătorul și l-a
închis în temniță pentru că îl mustrase, că a luat cu fărădelege de
soție pe Irodiada, femeia fratelui său, Filip. Acolo unde era el închis
ca un prooroc și mai mult decît prooroc, a cunoscut că va fi omorît de
Irod, iar ucenicii lui vor rămîne iarăși întru întunericul Legii Vechi.

Deci, pentru ca să nu se întîmple ca ucenicii lui să rămînă fără
să cunoască desăvîrșit că Hristos este Dumnezeu, Sfîntul Ioan
Botezătorul a ales pe doi din ucenicii săi, care erau mai înalți cu
înțelepciunea. Adică pe slăvitul și cinstitul Andrei și pe altul pe care
l-am pomenit mai înainte și i-a trimis la Hristos să-L întrebe:
Tu ești Acela pentru Care au scris proorocii că are să vie, sau pe altul vom aștepta?

Dar Iisus Hristos, Care cunoștea cele ascunse ale oamenilor, nici
nu a ascuns cu totul cele pentru Sine, nici nu le-a descoperit
dumnezeirea Sa, ci a voit să le arate adevărul prin lucruri, iar nu prin
cuvinte, ca singuri ei din lucruri să învețe și să înțeleagă că El,
Care face minunile acestea, este Acela care va să vie, spre mîntuirea
oamenilor.

Deci le-a răspuns lor Hristos: Mergeți și spuneți lui Ioan că orbii văd, surzii aud, morții înviază, șchiopii umblă, săracilor bine li se vestește. Cum? Adică aud cuvinte bune: Fericiți cei săraci cu Duhul, că a lor este Împărăția cerurilor și fericit este cel ce nu se va sminti întru Mine.
Dar care este înțelegerea cuvîntului? Oare nici Ioan nu știa că El era
Hristos, pe Care proorocii mai înainte L-au proorocit și L-au
propovăduit? Oare pentru aceasta a trimis pe ucenicii săi să întrebe pe
Hristos cine este? Cum era cu putință să nu fi cunoscut el pe Hristos
cine este, cînd însuși Ioan Înaintemergătorul, fiind încă în pîntecele
maicii sale, Elisabeta, L-a cunoscut? Dar nici Hristos, cu răspunsul
Lui, nu voia să adeverească pe Ioan despre Sine că este Hristos, căci îl
cunoștea Hristos, cu mult mai mult decît el Îl cunoștea pe Hristos.

Ci, pentru aceasta le-a răspuns lor așa și a făcut minuni
înaintea lor, ca să cunoască amîndoi ucenicii, adică Andrei și Ioan
Cuvîntătorul de Dumnezeu, că mare este deosebirea dintre Hristos și
Ioan. Căci Ioan nu a făcut nicidecum minuni, iar Hristos a făcut
nenumărate. Avea și dreptate că atunci aceia socoteau pe Ioan
Botezătorul mai mare, căci era din neam arhieresc și născut din tată
prooroc, din Zaharia și însuși el era prooroc și că din maică stearpă,
prin făgăduință, era născut. Iar Hristos se arăta ca un sărac și fiu de
săraci și nici ucenici nu avea pînă atunci.

Fiind Ioan închis în temniță, Hristos a plecat din Ierusalim și
S-a dus la lacul Ghenizaretului. Acolo a aflat pe Andrei și pe Petru în
corabie, cîrpindu-și mrejele. Deci, Hristos nici nu le-a imputat ceva,
nici nu le-a grăit vreun cuvînt aspru, fiindcă L-au lăsat și pe El și pe
dascălul lor, Ioan, închis în temniță - căci Dumnezeu fiind, cunoștea
că sărăcia i-a silit pe dînșii să lucreze -, ci le-a zis:
Veniți după Mine și Eu vă voi face pe voi pescari de oameni.
Iar ei, lăsîndu-și mrejele, au urmat lui Hristos. Și, cum zice
evanghelistul Matei, îndată au urmat lui Iisus; adică nu au așteptat,
nici nu au întîrziat, nici nu au zis: "Să cîrpim mrejele noastre și apoi
vom veni după Tine". N-au zis așa. Ci îndată, lăsîndu-și mrejele,
corabia, casa, neamul, prietenii, rudele și cunoscuții, au urmat lui
Hristos. Și încă aveau proaspătă mărturia Botezătorului, care le spusese
despre Hristos și țineau minte și minunile pe care le-au văzut,
făcîndu-se de El.

Deci Apostolul Andrei lăsînd toate, cu tot sufletul a urmat lui
Hristos, mai înaintea celorlalți apostoli, fiind chemat la învățătura
lui Hristos, pentru care s-a și numit "întîi chemat". Căci Andrei a
înțeles mai înainte din cărțile cele proorocești că, cu adevărat, El
este Cel Care va să vie. Mai ales, după ce a văzut boli nevindecate
tămăduindu-se, pe orbi văzînd, pe șchiopi umblînd, dracii izgonindu-se,
pe morți sculîndu-se din groapă, mai cu înlesnire decît din somn, numai
cu porunca și cuvîntul lui Hristos; asemenea și celelalte minuni ale lui
Hristos, pe care este de prisos a le povesti cu de-amănuntul.

După ce-a văzut apostolul acestea, cu mult mai mult s-a
încredințat și s-a întărit în cugetarea cea bună pe care o avea pentru
Hristos. Căci ca un înțelept și priceput, Apostolul Andrei socotea că,
deși proorocii cei de demult au făcut cîteva minuni, nu le-au făcut cu
stăpînire ca Hristos, ci cu rugăciune și cerere către Dumnezeu. Iar
Hristos cu cuvintele
ție îți zic și cu alte cuvinte ca acestea stăpînitoare, făcea minunile Sale.

Văzînd apostolul că Hristos Își punea mîna Sa pe ochiul orbului
și vedea, poruncea dracilor și ca niște fum piereau, furtunile mărilor
le domolea; apoi umbla pe mare ca pe uscat și alte minuni preaslăvite
făcea, a cunoscut și a crezut negreșit că Hristos este Dumnezeu
adevărat. Acestea socotindu-le slăvitul Apostol Andrei, era ucenic
nedespărțit al lui Hristos. Avea încă și osîrdie multă și rîvnă
înfocată, încît dorea să și moară pentru numele Lui.

După ce Hristos a lăsat cetățile și s-a dus în pustie, nici acolo
nu l-au lăsat mulțimea oamenilor și ucenicii Lui, ci L-au urmat ca să-I
asculte învățătura. Și fiind pustiu locul și neavînd hrană să mănînce
atîția oameni, s-a dus dumnezeiescul Andrei și i-a zis lui Hristos - că
aveau doar cinci pîini de orz la dînșii, și puțini pești -, cum să
ajungă acestea la atîta mulțime? Atunci Hristos a binecuvîntat cele
cinci pîini și le-a mîncat tot poporul acela, ca la cinci mii, afară de
femei și de copii, și s-au săturat și au prisosit încă douăsprezece
coșuri de fărmituri.

Despre minunea aceasta se poate încredința cineva din
dumnezeiasca și Sfînta Evanghelie a Sfîntului Ioan, cuvîntătorul de
Dumnezeu, în capitolul al șaselea. Și din altă povestire a Sfintei
Evanghelii poate să înțeleagă cineva prietenia și îndrăzneala
Apostolului Andrei către Hristos, dascălul său. Căci povestește însuși
Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu în capitolul 12, că în vremea sărbătorii
Paștelui iudeilor au mers la praznic și niște elini, ca să vadă biserica
și să-și facă obișnuita rugăciune, fiindcă erau și ei de credința și
din neamul evreiesc, dar născuți și crescuți prin alte neamuri, a căror
limbă o învățaseră.

Pe aceștia i-a înspăimîntat vestea lui Hristos, căci făcuse
atunci, de curînd, minunea învierii lui Lazăr și Îl întîmpinase pe El
poporul cu stîlpări și făcuse mai înainte și multe alte semne. Pentru
aceea veniseră ei întru cugetare de Dumnezeu și, avînd dorință ca să-L
vadă, au venit la Filip, rugîndu-l și zicîndu-i:
Doamne, vrem să vedem pe Hristos.
Iar el, neavînd atîta îndrăzneală către Hristos și dîndu-i lui Andrei
cinstea ca unui întîi chemat, s-a dus la dînsul și i-a spus pricina. Iar
Andrei, luînd cu sine pe Filip, s-a dus la Hristos și I-au spus amîndoi
cuvintele elinilor, de unde putem cunoaște dragostea și îndrăzneala ce o
avea el către Hristos.

Deci, lăsînd pe celelalte cîte le-a lucrat împreună cu Hristos,
pînă a venit la patima Sa cea de bunăvoie, să scurtăm cuvîntul nostru.

Iar după ce a pătimit pentru noi Domnul, S-a răstignit, a murit,
S-a îngropat și a înviat din mormînt cu puterea dumnezeirii Sale, a
adunat iarăși la Sine pe ucenicii și prietenii Săi, S-a arătat lor în
muntele Galileii și le-a zis:
Mergînd, învățați toate neamurile.
Și după ce le-a trimis lor Preasfîntul Duh și i-a luminat să grăiască în
toate limbile neamurilor cîte se aflau sub cer, atunci Apostolii,
adunîndu-se, au aruncat sorți între dînșii, ca să se știe ce parte de
pămînt urma să ia fiecare dintre dînșii, spre propovăduire.

Deci, celorlalți apostoli le-a căzut sorțul spre propovăduire
pentru alte părți de pămînt. Iar Sfîntului Apostol Andrei i-a căzut
sorțul să propovăduiască în toată Bitinia - și se numește Bitinia tot
locul cît este în mijloc, de la Scutari care este peste canalul
Constantinopolului spre răsărit, ce se numea mai înainte Hrisopoli, pînă
la Nicomidia și pînă la Niceea. Și nu numai în Bitinia, ci și în partea
Mării Negre, spre partea răsăritului, cu toate locurile și amîndouă
părțile cele de pe lîngă Marea Neagră, pînă la Camupolin. Pe lîngă
acestea se număra și Calcedonul și Bizanțul, care este cetatea lui
Constantin și toată partea Traciei, de la Constantinopol pînă la Cavala,
care, în Faptele Apostolilor, se numește Neapolis, iar la alții se
numește Hristupolis. În sorțul său era și Tesalonicul și Tesalia, pînă
la Farsala și Elada și pînă la Zitunion și Ahaia, apoi de la Zitunion
pînă la Paleapatra.

Toate cetățile acestea, ce se cuprind în hotarele acestor țări
amintite, au căzut în sorțul Apostolului Andrei, ca să meargă să le
învețe cunoștința lui Dumnezeu. Și nu numai acestea, ci încă și alte
neamuri cîte se află între Tracia și Macedonia, pînă la rîul cel mare
Istrul, care acum se numește Dunărea, și acestea tot în sorțul Sfîntului
Apostol Andrei au căzut. Toate neamurile acestea erau țărînă pusă
înaintea lui, în care voia să semene sămînța cuvîntului lui Dumnezeu.

Deci, Sfîntul Apostol Andrei cel întîi chemat n-a căutat la
mulțimea oamenilor, a locurilor, a țărilor și a cetăților, nici n-a
slăbit cu sufletul, nici n-a pregetat la lungimea și mulțimea
călătoriilor, nici nu s-a îngreunat cu nevoințele ce-i stăteau înainte,
nici nu s-a temut de barbaria, sălbăticia și cruzimea tiranilor și a
închinătorilor de idoli. Ci avea în mintea sa porunca lui Hristos, Care a
zis:
Iată Eu vă trimit pe voi, ca pe niște oi în mijlocul
lupilor..., să nu vă temeți de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu-l
pot ucide.


Avînd în sine mare dragoste către Hristos, dascălul său, fiind
plin de credință și tare nădăjduind în puterea Lui cea nebiruită, cu
sîrguință s-a apucat de călătorie, pornind de la Ierusalim, ca să meargă
la fiecare din locurile pe care le-am zis. A luat cu sine și pe niște
ucenici din cei șaptezeci de apostoli, pe care i-a socotit îndemînatici
la propovăduire.

Deci, multe sînt călătoriile și drumurile acestui apostol, dar
mai multe cele prin cetăți și prin sate, în care, semănînd cuvîntul
cunoștinței de Dumnezeu, a secerat spicele bunei credințe. Însă cu
neputință este a descrie cu amănuntul toate călătoriile, primejdiile și
necazurile pe care le pătimea în fiecare cetate și sat. Dar ca să nu
lipsim pe ascultători de povestirile folositoare, despre Sfîntul Andrei,
vom povesti pe cele mai vestite și mai mari, pentru dragostea lor.

Umblînd apostolul lui Hristos din loc în loc, a mers într-o
cetate care este în partea dreaptă a Mării Negre, cînd, plutim spre
Cafa, care se numește Amisonul și este departe de Sinopi, ca la o sută
douăzeci și opt de mile și jumătate. Acolo a aflat Sfîntul Andrei mulți
oameni rătăciți și necredincioși. Unii, cuprinși de rătăcirea elinească,
iar alții, de cea iudaică. Însă între aceste deosebite rătăciri și
păgînătăți aflîndu-se amisinenii, aveau și o bunătate, iubirea de
străini, adică să primească pe oamenii străini și să ospăteze pe
drumeți.

Deci, mergînd sfîntul la dînșii, a găzduit la casa unui iudeu și
socotea cum și în ce chip să atragă atîta mulțime de oameni rătăciți și
să-i prindă în năvodul învățăturii și propovăduiri sale. Așa socotind
sfîntul, s-a sculat într-o dimineață și a mers la sinagoga iudeilor,
unde erau adunați ei după obiceiul lor. Acolo l-au întrebat iudeii cine
este, de unde este și ce fel este propovăduirea lui.

Sfîntul, începînd propovăduirea lui despre Hristos, i-a învățat
și din cărțile lui Moise, dar i-a învățat și din cele proorocești. Din
toate acestea a dovedit că Hristos este același pe Care L-au vestit mai
înainte proorocii; Care, pentru mîntuirea oamenilor a venit în lume,
aducînd spre dovedire martori și pe însuși Mergătorul înainte și cîte a
învățat el. Acestea și altele asemenea, după ce le-a zis către dînșii și
după ce a scris adevărata credință în sufletele lor și după ce i-a adus
pe dînșii în mrejele sale, în acest chip s-a arătat vînător de oameni,
după cuvîntul Dascălului său, pe care l-a zis cînd i-a chemat la
ucenicie:
Veniți după Mine și Eu vă voi face pe voi vînători de oameni.

Auzind iudeii cuvîntul Apostolului, îndată s-au întors la Domnul
și, pocăindu-se, s-au botezat și s-au făcut creștini, în loc de iudei;
robi ai lui Hristos, în loc de ai pierzării. După aceasta, pe cîți
bolnavi aveau îi aduceau înaintea apostolului și fiecare își lua
tămăduire de orice boală ar fi fost cuprins. Și s-a făcut apostolul
acolo, nu numai doctor al sufletelor, ci s-a arătat tămăduitor al multor
feluri de boli. Apoi a zidit biserici și le-a hirotonit preoți din
iudeii care crezuseră.

Ducîndu-se de acolo, a mers în Trapezunda și acolo, asemenea,
învățînd și botezînd pe mulți, încă și preoți hirotonind; după aceasta
s-a dus în Lazichia. Iar Trapezunda și Lazichia sînt cetăți și neamuri
din partea de răsărit a Mării Negre și cîți au umblat în părțile acelea,
știu cetățile acestea. Ci și acolo iarăși asemenea făcînd apostolul și
mulțime nenumărată de iudei și de elini aducînd la Hristos, a pus în
gînd să se ducă la Ierusalim. Pe de o parte, ca să serbeze acolo
praznicul Paștelui ce se apropia, iar pe de altă parte, ca să se
întîlnească cu fratele său Petru. Și mai ales dorea să vadă și pe
Apostolul Pavel, de care auzise că s-a întors de la legea evreiască și a
venit la propovăduirea apostolilor și cum că este și el apostol și
dascăl al neamurilor.

Deci s-a dus și și-a împlinit dorința lui cea după Dumnezeu. După
aceasta s-a întors împreună cu Sfîntul Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu la
cetatea Efesului, care era în soarta (grija) lui Ioan.

Însă acolo aflîndu-se apostolul a văzut o descoperire de la
Dumnezeu ca să meargă în Bitinia, să învețe pe oamenii cei din soarta
lui. Pentru aceasta s-a pornit și s-a dus în cetatea Niceei, care se
numea atunci Elicori, și era nezidită împrejur. Mai pe urmă Cezarul
Traian a zidit-o pe dînsa și turnuri are întru ea, și pentru ca să
biruiască, a numit-o Niceea.

Dar nici iezerul ce este în ziua de astăzi aproape de dînsa, și
se numește Ascania, nu era atunci atît de limpede și curățit precum se
vede astăzi. Că după cum scriu hronografii, mai pe urmă de cutremure s-a
umplut de apă și ca Marea Pontului s-a făcut și s-a limpezit precum
este acum.

În această cetate mergînd Sfîntul Apostol Andrei și văzînd
mulțime nenumărată de oameni, iudei și elini, a cugetat să facă mai
întîi minuni, ca să-i înduplece să se întoarcă de la rătăcirea lor.
Pentru că oamenii cei simpli, mai lesne se încredințează cînd văd
minuni, decît numai cu cuvîntul. Pentru aceasta și apostolul de multe
ori pe cei muți îi făcea să vorbească, iar alteori tămăduia pe cei
bolnavi. Încă și alte minuni de multe feluri făcînd, s-a făcut doctor
fără de plată celor bolnavi. Încă și balauri, fiare mari și
înfricoșătoare, care se încuibaseră în locul acela, numai cu toiagul cel
de fier pe care îl purta, al cărui vîrf avea cruce înfiptă, îi izgonea
și-i omora.

Și capiștile zeilor celor cu nume mincinoase, ale elinilor, ale
Afroditei și ale Artemidei, pe toate din temelii le-a sfărîmat. Iar cîți
din elini nu au crezut în învățătura apostolului, umplîndu-se de duh
rău, săreau și săltau, cărnurile își mîncau și alte nenumărate rele
pătimeau, primind vrednică muncă pentru necredința lor. Iar ucenicul lui
Hristos, Andrei, care a venit să mîntuiască pe cei păcătoși, nu i-a
lăsat pînă în sfîrșit să piară așa întru întunericul rătăcirii, ci
izbăvindu-i pe dînșii de lucrarea cea diavolească, a tămăduit și
sufletele lor și le-a luminat cu lumina credinței în Dumnezeu.

Deci, doi ani după ce a zăbovit acolo în cetatea Niceei și le-a
hirotonit preoți din oamenii cei ce crezuse, s-a dus în Nicomidia în
care era un mare număr de oameni, dar care erau cu totul întunecați de
înșelăciunea elinească. Apostolul lui Hristos și acolo a făcut tot
asemenea. Apoi botezînd pe mulți din elini, de acolo s-a dus la Calcedon
și de la Calcedon a umblat prin toată Propontida, adică prin tot locul
de la scutarul Constantinopolului pînă la Neocastra. De acolo s-a dus la
Pontoiraclia, și de aici s-a dus la cetatea Amastrida, care era foarte
mare, și se afla în partea de răsărit a Mării Negre.

Dar în cetățile acestea nu umbla Sfîntul Apostol Andrei așa
precum noi povestim pe scurt. Ci în fiecare cetate unde umbla, multe
ispite și multe împotriviri avea, dar, cu ajutorul lui Hristos, pe toate
le biruia, fiindcă Hristos era apărătorul lui și pe toate cele
potrivnice le făcea lesnicioase. Căci și cu nebunia cea văzută a
propovăduirii, biruia pe înțelepții elinilor.

După acestea, ieșind din Amastrida, s-a dus în altă cetate care
se numește Sinopi, unde se povestește în niște cuvîntări vechi, cum că
ar fi venit și Sfîntul Apostol Petru să vadă pe fratele său. Chiar și
creștinii din Sinopi arată pînă în ziua de astăzi două scaune de
marmură, pe care le au în mare cinste și evlavie, și zic că acolo ședeau
dumnezeieștii Apostoli, Petru și Andrei, și învățau poporul.

Încă și o icoană din acea vreme se află acolo la Sinopi, avînd
închipuirea Apostolului Andrei, care face minuni nenumărate și pînă în
ziua de astăzi întru slava lui Hristos și întru cinstea apostolului, ca
să vadă creștinii că nu numai în vremea cît au trăit apostolii au făcut
minuni, ci și după moarte pot să facă asemenea minuni cu puterea lui
Hristos, dascălul lor.

Dar și altă veste ne povestește că Apostolul Matia, unul din cei
doisprezece apostoli, care împreună s-a numărat cu cei unsprezece
apostoli, în locul vînzătorului Iuda, și el se întîmplase a veni mai
înainte în Sinopi, vrînd să meargă la Cafa să propovăduiască; iar
sinopienii l-au prins și l-au închis în temniță.

Deci mergînd Apostolul Andrei acolo și auzind că Apostolul Matia
este închis în temniță, a făcut rugăciune și, cu semnul Sfintei Cruci,
îndată s-au zdrobit legăturile, temnița s-a deschis și a ieșit Apostolul
Matia din închisoare, iar împreună cu dînsul și ceilalți legați. Iar
sinopienii iudei aveau credință, dar erau cruzi și sălbatici cu
sufletele încît numai cu chipul și cu fața se vedeau că nu sînt fiare.

Deci auzind că Apostolul a zdrobit legăturile și a deschis
temnița, adunîndu-se toți, voiau să vadă casa în care găzduia el. Unii,
privindu-l cu cruzime și cu nemilostivire, îl tîrau de picioare, alții
îl trăgeau de mîini și-l tăvăleau prin țărînă. Alții, cu dinții ca niște
fiare sălbatice îl mușcau, cu lemne îl băteau, cu pietre îl loveau, și
fiecare dădea cu orice apuca. Mai pe urmă socotind că a murit din
chinuirea cea multă, l-au aruncat afară din cetate la gunoi. Apostolul a
pătimit acestea, urmînd lui Hristos, dascălul său.

Dar Hristos nu a trecut cu vederea pe apostolul Său, ci în
noaptea aceea arătîndu-i-se lui și dîndu-i îndrăzneală, l-a sculat
sănătos. Și nu numai aceasta, ci și un deget al lui pe care îl mușcase
unul din mîncătorii aceia, i l-a făcut sănătos. După aceea,
binecuvîntîndu-l pe dînsul, învățîndu-l și îndemnîndu-l să nu se
lenevească de propovăduirea Lui, s-a înălțat la cer. Iar apostolul
dimineața s-a sculat și s-a dus sănătos în Sinopii neavînd nici măcar un
semn de răni, încît ar fi putut zice că vine de la vreun praznic,
bucurîndu-se.

Această minune după ce au văzut-o sinopenii, minunîndu-se de
răbdarea sfîntului, cea mai presus de om, și pe de alta de facerea de
minuni a lui Hristos, cum într-o noapte L-a făcut pe el sănătos;
căindu-se, s-au întors de la rătăcirea lor și, pocăindu-se, au căzut la
picioarele Sfîntului Apostol, cerînd iertare. După aceea, sfîntul,
învățîndu-i pe dînșii cuvîntul adevărului și botezîndu-i în numele
Tatălui, al Fiului și al Sfîntului Duh, i-a făcut pe dînșii robi ai lui
Hristos în loc de robi ai diavolului. Încă și alte nenumărate minuni a
făcut sfîntul apostol în cetatea aceea, în numele lui Hristos, dintre
care ascultați o preaslăvită minune spre încredințarea celorlalte.

O femeie oarecare avea un fiu, unul născut, pe care un om dușman
l-a ucis apoi s-a făcut nevăzut și nu s-a aflat, iar mortul zăcea
aruncat în drum. De acest lucru înștiințîndu-se apostolul, s-a dus acolo
l-a locul unde era mortul. Și făcîndu-i-se milă de mama celui ucis,
apoi vrînd să atragă și pe popor spre mai multă credință, prin rugăciune
l-a înviat și l-a dat pe el viu mamei sale. Această minune după ce au
văzut-o sinopenii, cu toții, împreună cu femeile și cu copiii, au crezut
în Hristos. Atunci apostolul le-a hirotonit acolo preoți, pe cei mai
iscusiți din cei ce crezuse, și așa după ce a luminat pe cei mai mulți
din sinopeni cu Sfîntul Botez și i-a făcut popor sfințit al lui Hristos
și vrednic cu adevărat de turma lui, s-a dus a doua oară în cetatea
Amisonului și de acolo s-a dus iarăși la Trapezunda.

Deci, botezînd și pe ceilalți oameni care mai rămăseseră
necredincioși din întîia propovăduire de acolo, s-a dus la cetatea
Neocezareea și acolo, asemenea, cuvîntul bunei credințe semănîndu-l și
pe mulți la cunoștința adevăratului Dumnezeu întorcîndu-i și cu Sfîntul
Botez luminîndu-i, s-a dus de la Neocezareea în altă cetate ce se
numește Samosata. Iar în această cetate lucuiau în acea vreme oameni
cufundați în deșertăciune elinească, iar întru înșelăciunea cea din
afară a lumii, erau foarte pricopsiți. Și din pricina înșelăciunii erau
neîntorși către credința lui Hristos, fiindcă pentru meșteșugul
filosofiei lor, fiecare se ferea să vorbească cu dînșii.

Iar dumnezeiescul Apostol Andrei prin rîvna propovăduirii, ca pe o
țesătură de păianjen a rupt împletiturile ritorilor și le-a arătat lor
că înțelepciunea pe care o aveau este deșartă și n-au cunoștință nici
cît un copil mic. Așa, în puține zile, cu cuvintele și cu minunile,
pescarul înfruntînd învățătura filosofilor și cu lucrările semnelor
plecînd sufletele acestora, și către buna credință întorcîndu-i, s-a dus
la Ierusalim și s-a întîlnit cu ceilalți apostoli, pentru ca să facă un
sobor, cum să se serbeze praznicul Paștelui.

_________________


www.seminee-acantus3d.ro
Sus In jos
http://www.semineebrasov.ro
mihaela83
admin
admin
avatar

Numarul mesajelor : 15872
Varsta : 34
Localizare : bucuresti
Data de inscriere : 09/05/2008

MesajSubiect: Re: Sfantul Andrei   Lun 21 Noi - 3:04:10

Iar cum că apostolii se adunau în Ierusalim și făceau sobor
pentru pricinile ce se întîmplase în vremurile acelea, poate cineva să
cunoască din Faptele Apostolilor, pe care le-a scris dumnezeiescul Luca
Evanghelistul. Căci scrie el acolo în Fapte, capitolul 15, și zice:
Și apostolii și preoții s-au adunat ca să cerceteze despre acest cuvînt
și celelalte. Iar după ce s-a sfîrșit praznicul, luînd cu sine pe
apostolul Matia și pe Tadeu, care se aflau la Ierusalim pentru aceeași
pricină, s-au întors la cetatea Edesa, care în ziua de azi se numește
Horasan și este spre părțile răsăritului în hotarele Mesopotamiei.

Deci, acolo puține zile petrecînd apostolul Andrei, pe Matia și
pe Tadeu i-a lăsat să propovăduiască în părțile acelea, iar el s-a
întors în părțile Mării Negre cele dinspre răsărit. Întîi s-a dus în
țara Alanilor, unde, propovăduind Evanghelia Darului și pe mulți
întorcînd către credința cea întru Hristos, s-a mutat la Avazgi și,
intrînd în Sevastopole, cetatea de acolo, îi învăța și propovăduia taina
lui Hristos și nenumărate mulțimi de oameni a întors la cunoștința de
Dumnezeu.

Însă nici de mîntuirea Zachenilor și a Vosporanilor nu s-a
lenevit, ci și la aceștia a mers și de vreme ce pe zacheni i-a aflat cu
totul nesupuși, urînd nesupunerea cu sălbăticia acestora, a voit a se
duce de la dînșii, căci erau neprimitori de dumnezeiasca sămînță a
cuvîntului lui Dumnezeu și nevrednici de sfînta credință, iar buna
supunere a vosporanilor lăudînd-o, s-a dus la dînșii. Vosporanii se
numesc toți aceia care locuiesc în strîmtoarea Cafa, căci Cafa aceasta
de care auzim nu este cetate, ci este un loc în chipul și asemănarea
Moreii.

La Vosporani a petrecut Sfîntul Apostol Andrei multă vreme, căci
i-a aflat foarte supuși și lesne primitori de învățătură a apostolului,
în care se povestea că s-au aflat și niște icoane de sfinți închipuiți
cu ceară și că dovedeau un meșteșug preaiscusit, cu anevoie de urmat și
cu multă înțelepciune de mîini făcute, care întrec tot meșteșugul.

Deci, petrecînd la Vosporani multă vreme, de acolo Sfîntul Andrei
s-a dus la Cafa, care se numește Herson, țară strălucită și cu mulți
oameni, deși întru credință sănătoasă, nu lesne înfiptă, ci către alte
învățături lesne primitoare aflîndu-se. Acolo intrînd cu înțelepciune și
propovăduind cuvîntul dreptei credințe și făcînd minuni, i-a întors la
cunoștința de Dumnezeu.

În acest chip vînînd apostolul pe kersoneni și, ca pe niște pești
cuvîntători, aducîndu-i dar lui Hristos, după pronia lui Dumnezeu s-a
mutat de aici și în părțile cele mai dinăuntru ale Rusiei și a ajuns
pînă la rîul Niprului; și în Munții Kievului a poposit, unde a rămas
într-o noapte. A doua zi, sculîndu-se din somn, a zis către ucenicii
care erau cu dînsul: "Vedeți acești munți? Credeți-mă că peste aceștia o
să strălucească darul lui Dumnezeu și o să se facă cetate mare aici și
multe biserici o să se ridice lui Dumnezeu și o să se lumineze cu
Sfîntul Botez tot pămîntul Rusiei".

Și suindu-se pe munții aceia, i-a binecuvîntat și a înfipt o
cruce, mai înainte vestind încredințarea poporului aceluia de la scaunul
său cel apostolesc, care s-a întemeiat în Bizanț și a mers și prin
părțile cele mai dinăuntru ale Rusiei, pînă unde este acum marea cetate a
Novgorodului.

De acolo s-a întors pe mare iarăși la cetatea Sinopi. Și învățînd
iarăși acolo cuvîntul Domnului, și mai întorcînd și pe ceilalți oameni,
cîți au rămas nebotezați din propovăduirea cea dintîi și pe cei
credincioși întărindu-i în credință, le-a hirotonit episcop al acelui
loc pe un apostol din cei șaptezeci, cu numele Filolog.

De acolo a venit în Bizanț, care în acea vreme nu era în starea
în care se vede în ziua de astăzi, ci cuprindea numai o părticică - cît
este palatul împărătesc -, ci mai pe urmă, Constantin a strălucit-o și a
adus-o în starea în care se vede acum și, după numele său, a numit-o
"Cetatea lui Constantin".

În această cetate mergînd acest mare apostol, a făcut și acolo
asemenea. Căci cu cuvintele sale și cu minunile învățîndu-i și cu
Sfîntul Botez luminîndu-i, a întors și pe bizantini la lumina
cunoștinței de Dumnezeu, făcîndu-i fii ai luminii prin primirea
credinței. Încă și o biserică minunată a ridicat în numele Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu în mijlocul cetății, așezînd-o păzitoare și
apărătoare a dreptei credințe de acei împărați din vremurile cele mai de
pe urmă. Apoi hirotonisindu-le și episcop pe Sfîntul Stahie, unul din
cei șaptezeci de apostoli, de acolo s-a dus în Iraclia Traciei, care
este departe de Constantinopol, spre apus, cale de două zile.

Deci întru această cetate asemenea învățînd și propovăduind
cuvîntul lui Dumnezeu și pe mulți întorcîndu-i la cunoștința Darului,
le-a hirotonit episcop în locul acela pe Apelin. De acolo a ieșit în
cetățile și satele de primprejur, asemenea, învățînd, botezînd și
întorcînd pe popoare la credința în Hristos, adevăratul Dumnezeu și
biserici zidind în numele Lui, a făcut din sufletele lor biserici
însuflețite ale Sfîntului Duh. Așa a făcut prin toată Tracia, prin
Macedonia și prin toată Tesalia, prin cea dintîi și prin cea de-a doua
și de la Tesalonic pînă la Licostom și pînă la Farsala.

După ce a trecut Tesalia și Elada, s-a dus în vestitul ostrov al
Peloponezului, care acum se numește Moreia. Și în acest loc este cetatea
care în ziua de astăzi se numește Paleapatra. În această cetate a
intrat Sfîntul Apostol Andrei și, ducîndu-se pedestru, a găzduit în casa
unui om, care se numea Sosie, și care zăcea în pat, fiind bolnav de o
grea boală. Acesta a aflat doctor pe sfîntul, căci, cum a intrat în casa
lui și a pus sfînta lui mînă pe dînsul, îndată s-a sculat Sosie
sănătos, neavînd nici urmă de boală.

Dar nu numai acesta, ci și un rob al femeii Maximila, soția
antipatului Patrelor, se afla în zilele acelea aruncat într-un gunoi al
cetății, cu totul topit de boală, și nu mai avea acum nici o nădejde de
viață. Sfîntul Andrei, fiind ucenic al lui Hristos, la Care nici rob,
nici slobod nu se socotește prost, ci pe toți întocmai îi are, n-a
trecut cu vederea pe robul acela, ca să se bîntuie cu totul de cumplita
boală, ci numai cu cuvîntul zicînd: "În numele Domnului nostru Iisus
Hristos, pe Care eu Îl propovăduiesc, scoală-te!" Și îndată, o, minunile
Tale, Hristoase Împărate! s-a sculat cu totul sănătos. Robul acela,
mergînd la stăpîna sa, i-a povestit ei toate cele ce i s-au întîmplat.

N-au trecut multe zile la mijloc și femeia aceea, Maximila,
stăpîna robului celui tămăduit, a căzut într-o boală grea, în așa fel
încît nici meșteșugurile doctorilor nu puteau să-i folosească, nici
bogăția bărbatului ei nu-i ajungea să o dea pentru doctori, căci
bărbatul ei era, precum am zis, domn al locului aceluia și se numea
Egheat.

Într-o boală ca aceasta aflîndu-se, și-a adus aminte de străinul,
de săracul, de defăimatul apostol și, numaidecît, l-a chemat, și după
ce a venit, a căzut la picioarele lui. Și ce a făcut apostolul? El și-a
pus sfînta sa mînă pe femeia cea bolnavă și numaidecît s-a făcut cu
totul sănătoasă. Această minune văzînd-o Egheat, a luat multă avuție și a
aruncat-o la picioarele apostolului, rugîndu-l să o ia pentru doctorie.

Dar scopul Sfîntului Apostol nu era să strîngă bogăția cea
vremelnică, ci bogăția cea veșnică, pentru mîntuirea poporului și pentru
pocăința și întoarcerea antipatului Egheat. Pentru aceasta sfîntul
nicidecum nu a primit, ci mai vîrtos a zis: "Dascălul nostru Hristos așa
ne-a poruncit nouă:
În dar ați luat, în dar să dați". Acestea zicîndu-le sfîntul și învățîndu-i pe dînșii cuvîntul adevărului, s-a dus de la dînșii.

Umblînd prin cetate, a văzut zăcînd într-un cerdac pe un om
slăbănog, care era de multă vreme bolnav, neputînd să umble nicidecum,
nici să se miște și nu avea nici un om care să-l îngrijească. Iar
sfîntul și pe acesta numai cu numele lui Hristos l-a făcut sănătos. Și
nu numai minunile acestea le-a făcut Sfîntul Apostol Andrei acolo, ci și
ochii multor orbi i-a deschis. Pe un om lepros, care zăcea afară din
cetate pe gunoi, ca Iov cel de demult, și pe acela l-a tămăduit, numai
cît l-a botezat în mare în numele Sfintei Treimi; și acela, după ce s-a
botezat și s-a însănătoșit, s-a făcut următor al apostolului și
propovăduia cu mare glas tuturor, prin puterea lui Hristos.

Astfel, apostolul cu cuvintele sale, cu minunile și cu semnele
întorcînd la cunoștința de Dumnezeu pe tot poporul care era în toată
Ahaia, făcîndu-i turmă a lui Hristos și popor sfînt, se bucura și se
veselea cu duhul, slăvind pe Dumnezeu. După aceasta, singură mulțimea
creștinilor care crezuseră a surpat capiștile idolești, a zdrobit pe
idoli și a ars cărțile cele elinești ca pe niște pricini ale rătăcirii
oamenilor, dînd cu aceasta o pildă de adeverire a credinței lor celei
adevărate. Apoi, adunîndu-și avuția lor, au aruncat-o la picioarele
Apostolului.

Iar el a lăudat osîrdia lor și socoteala cea bună a primit-o, iar
avuția nu a primit-o. Ci le-a poruncit, pe unele să le împartă la cei
lipsiți și săraci, iar pe altele să le cheltuiască la zidirea bisericii,
care în puține zile s-a săvîrșit. Și se adunau acolo creștini, unde se
slujea Sfînta Liturghie și se sfințeau de episcopii și de preoții cei
hirotoniți de Sfîntul Apostol Andrei, ascultînd și învățătura cea de
miere izvorîtoare a sfîntului. Fiindcă, totdeauna îi învăța din cărțile
lui Moise și din ale proorocilor și dovedea cum că unul și același
purtător de lege este și al Așezămîntului celui vechi și al celui Nou,
care la sfîrșitul veacului S-a pogorît din cer și S-a întrupat din
Sfînta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, pentru
mîntuirea neamului omenesc.

Dar în timp ce s-au făcut acestea, antipatul Egheat - despre care
mai înainte am zis că avea femeie pe Maximila, pe care a tămăduit-o
apostolul -, s-a dus la Roma, la Cezarul, ca să-și dea seama pentru
slujba împărătească pe care o avea și să se sîrguiască ca să-și ia
iarăși stăpînirea sa. Iar fratele său, Stratoclis cu numele, care era
înțelept și învățat și care abia venise atunci de curînd de la Atena,
unde fusese pentru învățăturile filosofice, a rămas epitrop în locul
lui. Și avea un rob credincios și preaînțelept, pe care îl iubea foarte
mult. Pe acesta, în acele zile, l-a apucat un drac înfricoșat și era
vedere pricinuitoare de multă jale. Acestea văzîndu-le Stratoclis,
plîngea, se supăra, se amăra și căuta doctor spre tămăduirea acestei
boli. Însă, să vedeți iconomia lui Dumnezeu, cum aduce pe om la
cunoștința adevărului.

Auzind Maximila, femeia antipatului, pricina aceasta, l-a vestit
așa: "Pentru ce tu fratele bărbatului meu și cumnate, avînd în mîinile
tale doctor fără de plată te întristezi și te necăjești? Aici este un om
străin și sărac cu numele de Andrei, pe acela dacă îl vei chema, fără
plată într-un ceas poate și pe robul tău cel credincios să-l tămăduiască
și pe tine de supărarea aceasta să te mîngîie și să te veselească. Căci
și eu, precum ai auzit, cît de cumplită boală aveam încît și de viață
mă deznădăjduisem și numai cu un cuvînt al lui sînt acum sănătoasă".

Acestea auzind Stratoclis, îndată a chemat pe sfîntul. Și numai
cum a intrat apostolul lui Hristos, îndată a ieșit dracul și s-a dus din
locul acela. Și s-a făcut sănătos și înțeleptul rob, cel mai înainte
legat cu lanțuri de fier. Această minune dacă a văzut-o Stratoclis și
Maximila îndată au anatematizat înșelăciunea elinească și s-au făcut
creștini, botezîndu-i apostolul. De atunci erau nedespărțiți de sfîntul
și în toate zilele învățau de la dînsul cunoștința cea mai desăvîrșită a
tainei sfintei credințe creștinești.

Acestea astfel făcîndu-se, s-a întors și Egheat, antipatul, de la
Roma. Și după cîteva zile a vrut să-și cunoască femeia sa. Iar ea,
fiind botezată și nevrînd să se împărtășească cu bărbatul ei cel
necredincios și nebotezat, întîi s-a prefăcut că este bolnavă. Iar după
cîteva zile, pentru că a văzut că nu se poate ascunde pînă la sfîrșit,
s-a arătat. Căci famenii au arătat bărbatului ei și au zis: "Ea, de cînd
tu te-ai dus la Roma, nici bucatele de mai înainte nu le mai mănîncă,
nici marilor zei nu se închină, ci cu totul s-a pironit cu socoteala și
cu scopul ei, de un oarecare om bătrîn și străin care este aici.

Acestea dacă le-a auzit Egheat, cu totul s-a îndrăcit de mînie,
și cu totul și-a ieșit din minți. Ocăra și înfricoșa și numai un scop
avea: cum să omoare pe Apostolul Andrei. Deci, cîtăva vreme l-a pus în
temniță, pînă cînd va socoti cu ce moarte îl va omorî. Iar la miezul
nopții, Stratoclis, luînd pe cumnata sa Maximila și pe alții, care erau
mai sîrguitori în credință dintre cei ce crezuseră, s-au dus în temnița
care era pecetluită cu pecetea lui Egheat și pe care ostașii cu grijă o
străjuiau.

Deci acolo ducîndu-se, încetișor au bătut la ușă încît să audă
sfîntul. Auzindu-i sfîntul, cu rugăciunea a deschis ușa temniței și au
intrat înăuntru. Atunci Stratoclis și Maximila au căzut la picioarele
sfîntului, rugîndu-se și cerînd ca să-i întărească și să-i
împuternicească în credința lui Hristos. Iar sfîntul multe zicînd, i-a
învățat cele cuviincioase și i-a sfătuit, iar pe Stratoclis
hirotonindu-l episcop al Paleopatrelor, i-a trimis pe dînșii cu pace.
Ducîndu-se ei, Sfîntul Andrei iarăși cu rugăciunea închizînd ușile
temniței, precum erau și mai înainte pecetluite, ședea înăuntru
așteptînd hotărîrea păgînului Egheat.

Deci, antipatul, văzînd că femeia lui Maximila, cu totul s-a
lepădat de dînsul, aprinzîndu-se de mînie, a hotărît asupra Sfîntului
Apostol moarte de cruce. El socotea căci cu aceasta va supăra pe Sfîntul
Andrei, dar nu știa că o moarte ca aceasta era bucurie, veselie și
viață veșnică a sfîntului, căci vrea să se facă împreună părtaș al
patimilor lui Hristos, dascălul lui.

Pentru aceasta, ducîndu-l ostașii ca să-l răstignească, văzînd
crucea a lăudat-o pe dînsa, ca pe una ce avea să se facă pricină a
suirii lui la cer. Apoi pe creștinii cei ce s-au aflat acolo,
învățîndu-i și întărindu-i, s-a suit pe cruce bucurîndu-se, iar ostașii
lui Egheat, făcînd voia domnului lor, au pironit pe cruce mîinile și
picioarele apostolului, pentru care lucru preoții și diaconii din Ahaia
au scris așa:

"Pătimirea Sfîntului Apostol Andrei, pe care noi am văzut-o cu
ochii noștri, toți preoții și diaconii bisericilor Ahaiei, scriem
tuturor Bisericilor, care sînt la Răsărit și la Apus, la Miazăzi și la
Miazănoapte, care sînt alcătuite și zidite în numele lui Hristos, pace
vouă și tuturor celor ce cred întru Unul desăvîrșit Dumnezeu în Treime,
întru adevăratul Părintele Cel nenăscut, întru adevăratul Fiul Cel
născut, întru adevăratul Sfîntul Duh, Care din Tatăl purcede și întru
Fiul se odihnește. Căci această credință am învățat de la Sfîntul
Andrei, apostolul lui Hristos, a cărui pătimire noi văzînd-o, am biruit
și după cît am putut o istorisim".

Antipatul Egheat, întorcîndu-se de la Roma cu stăpînire înnoită
și intrînd în cetatea Patrelor, a început a sili pe cei ce credeau în
Hristos să aducă jertfe idolilor. Acestuia, ieșindu-i înainte Sfîntul
Andrei, i-a zis: "Ți se cade ție, judecător fiind al poporului, a
cunoaște pe Judecătorul tău, care este în cer, și cunoscîndu-L pe El, să
te închini Lui și, închinîndu-te adevăratului Dumnezeu, să te întorci
de la aceia care nu sînt dumnezei".

Iar Egheat a zis către dînsul: "Au tu ești Andrei care risipești
locașurile zeilor și sfătuiești pe popor să primească credința cea
vrăjitorească, care de curînd s-a arătat și pe care împărații Romei au
poruncit să o piardă?"

Sfîntul Andrei a zis: "Împărații Romei încă nu au cunoscut
aceasta, că Fiul lui Dumnezeu venind pe pămînt pentru mîntuirea
oamenilor întru adevăr a arătat cum că idolii aceia, nu numai că nu sînt
dumnezei, ci draci necurați și vrăjmași ai neamului omenesc, care îi
învață pe oameni și îi îndeamnă spre toată necurăția. Căci mîniind pe
Dumnezeu să se întoarcă de la dînșii și să nu-i asculte. Iar cînd se va
mînia Dumnezeu asupra lor și se va întoarce de la oameni, atunci
diavolii îi iau pe ei sub a lor stăpînire și pînă întru atît îi amăgesc
pe dînșii încît îi scot goi cu totul de faptele bune, nimic altceva
avînd, decît păcatele lor pe care le duc cu ei".

Egheat a zis: "Aceste cuvinte băbești și deșarte, cînd le
propovăduia Iisus al vostru, iudeii l-au pironit pe cruce". Sfîntul
Andrei a răspuns: "O, de ai fi voit a cunoaște taina Crucii, cum
Ziditorul neamului omenesc, pentru dragostea Sa către noi, a răbdat
Crucea, nu fără de voie, ci de bunăvoie, pentru care eu însumi sînt
martor, cum că și vremea patimilor Sale o știa mai dinainte și mai
dinainte ne-a spus despre Învierea Sa, cea de a treia zi și la cina cea
mai de pe urmă împreună cu noi șezînd, ne-a spus despre vînzătorul Său,
ne-a spus și despre cele ce aveau să fie asupra Sa. Și știind locul
acela, în care era să fie dat iudeilor, de bunăvoie a venit". Iar Egheat
a zis: "Mă minunez de tine, căci om înțelept fiind tu, urmezi Aceluia
pe care în orice chip, cu voie, ori fără voie, îl mărturisești că a fost
răstignit pe cruce".

Apostolul a răspuns: "Mare este taina Sfintei Cruci și, dacă vei
voii să asculți, eu îți voi povesti ție". Iar el a răspuns: "Nu este
aceea taină, ci pedeapsă a făcătorilor de rele". Sfîntul Andrei a
răspuns: "Acea pedeapsă este taina înnoirii oamenilor, numai să voiești a
mă asculta cu îndelungă răbdare". Egheat a zis: "Iată, te ascult pe
tine cu îndelungă răbdare, însă și tu, de nu vei face ceea ce eu îți
poruncesc, aceeași taină a Crucii, asupră-ți vei purta". Iar apostolul a
zis: "De m-aș fi temut eu de pedeapsa Crucii nu aș fi lăudat Crucea
niciodată". Egheat a zis: "Precum din nebunia ta lauzi Crucea, așa
dintru îndrăzneala ta nu te temi de moarte".

Apostolul a răspuns: "Nu din îndrăzneală, ci din credință nu mă
tem de moarte. Căci moartea drepților este cinstită, iar a păcătoșilor
este cumplită. Deci, eu voiesc ca să asculți taina Crucii, și cunoscînd
adevărul să crezi și, crezînd, să-ți afli sufletul tău". Egheat a zis:
"Acel lucru se află care a pierit? Au doar a pierit sufletul meu că îmi
poruncești a-l afla pe el printr-o credință pe care nu o știu în ce fel
este?"

Sfîntul Andrei a răspuns: "Aceasta este care o vei învăța de la
mine, căci eu îți voi arăta ție pierderea sufletelor omenești, ca să
cunoști mîntuirea lor, care prin cruce s-a lucrat. Omul cel dintîi prin
călcarea poruncii, adică prin lemn a adus moartea în lume și se cădea
neamului omenesc ca prin pătimirea cea de pe lemn, să se izbăvească de
moarte. Și precum din pămîntul cel curat era zidit omul cel dintîi, care
a adus moartea prin lemnul încălcării de poruncă, așa se cădea a se
naște Hristos din Fecioara cea curată, om desăvîrșit, Care este Fiul lui
Dumnezeu, Cel ce a zidit pe omul cel dintîi și a înnoit viața cea
veșnică, pe care toți oamenii o pierduseră și prin lemnul Crucii să se
întoarcă de la lemnul poftei, spre care omul cel dintîi, întinzîndu-și
mîinile, a greșit, așa se cădea ca Fiul lui Dumnezeu să-și întindă pe
Cruce mîinile Sale cele nevinovate, pentru neînfrînarea mîinilor
omenești. Pentru hrana cea dulce a lemnului celui oprit, să guste fierea
amară și luînd asupra Sa moartea noastră, să ne dea nemurirea Sa".

După acestea Egheat a zis: "Aceste cuvinte povestește-le acelora
care te ascultă, iar tu de nu vei asculta porunca mea și de nu vei aduce
jertfă zeilor, apoi bătîndu-te cu toiege, te voi răstigni pe Crucea pe
care tu o lauzi".

Sfîntul Andrei a răspuns: "Eu Unuia, Adevăratului și
Atotputernicului Dumnezeu, în toate zilele îi aduc, nu fum de tămîie,
nici carne de boi, nici sînge de țapi, ci pe Mielul cel fără de prihană,
care S-a jertfit pe altarul Crucii, cu al Cărui preacinstit Trup se
împărtășește tot poporul cel credincios și bea Sîngele Lui, pe cînd
Mielul acesta rămîne întreg și viu. Deși cu adevărat se înjunghie și cu
adevărat Trupul Lui de toți se mănîncă și Sîngele Lui de toți se bea,
însă, precum zic, totdeauna petrece întreg, fără de prihană și viu".
Egheat a zis: "Cum poate fi aceasta?"

Sfîntul Andrei a răspuns: "Dacă voiești să știi, fă-te ucenic, ca
să înveți aceea pentru care întrebi". Egheat a zis: "Eu acea învățătură
de la tine cu chinuri o voi cerca". Apostolul a răspuns: "Mă mir de
tine, că tu, om înțelept fiind, grăiești cele nebune. Dar oare vei
putea, ispitindu-mă cu munci, să cunoști de la mine Tainele lui
Dumnezeu? Ai auzit taina Crucii, ai auzit și taina Jertfei! De vei crede
că Dumnezeu Cel răstignit de iudei este Dumnezeu adevărat, atunci îți
voi arăta cum, omorît fiind trăiește și cum jertfit fiind și mîncat,
petrece întreg întru Împărăția Sa". Egheat a zis: "Dacă este omorît, și
de oameni este mîncat, precum zici, apoi cum poate fi viu și întreg?"
Apostolul a răspuns: "Dacă vei crede cu toată inima ta, vei putea
cunoaște această Taină; iar de nu vei crede, nu vei cunoaște niciodată
această taină".

Atunci Egheat, mîniindu-se, a poruncit să arunce pe apostol în
temniță. Și aruncat fiind sfîntul în temniță, s-a adunat la dînsul mult
popor din toată latura aceea și voia să-l ucidă pe Egheat, iar pe
Sfîntul Andrei să-l scoată din temniță. Iar Sfîntul Apostol i-a oprit pe
dînșii, învățîndu-i și grăind: "Nu prefaceți pacea Domnului nostru
Iisus Hristos întru tulburare diavolească, că Domnul nostru Iisus
Hristos, dîndu-se pe Sine spre moarte, a arătat toată răbdarea și
împotrivă n-a grăit, nici n-a strigat, nici nu s-a auzit glasul Lui în
ulițe. Deci și voi, tăceți și fiți în pace.

Și nu numai să nu faceți împiedicarea muceniciei mele, ci și voi
singuri să vă gătiți ca niște buni nevoitori și ostași ai lui Hristos, a
nu vă teme de îngrozirile tiranului, ci a purta cu răbdare pe trupurile
voastre rănile ce vi se vor aduce asupra voastră de chinuitori. Că de
este nevoie a se teme cineva de frică, apoi se cuvine a se teme de frica
aceea care nu are sfîrșit. Pentru că frica și îngrozirile de la oameni
sînt asemenea fumului, că arătîndu-se îndată se sting. Și de dureri dacă
voim a ne teme, apoi se cuvine a ne teme de acelea ce nu au sfîrșit
niciodată.

Căci durerile acestea vremelnice, deși sînt mici, cu înlesnire se
rabdă, iar dacă sînt mari, apoi degrabă ieșind sufletul din trup,
singure se sfîrșesc. Durerile acelea sînt cumplite, care sînt acolo
veșnice, unde este plîngerea cea neîncetată, strigare, tînguire și munci
fără de sfîrșit, spre care Egheat nu se teme a merge. Deci fiți gata
spre aceasta mai vîrtos, ca prin supărările acestea vremelnice să
treceți spre bucuria cea veșnică, unde vă veți veseli totdeauna cu
Hristos și veți împărăți cu El".

Astfel Sfîntul Andrei, toată noaptea a petrecut-o învățînd pe
popor. Iar a doua zi antipatul Egheat a șezut la judecată și a adus
înaintea sa pe Sfîntul Andrei și a zis către dînsul: "Oare socotit-ai
să-ți lași nebunia ta și să nu mai propovăduiești pe Hristos, ca să poți
a te veseli cu noi în această viață? Căci mare nebunie este de a se
duce cineva de bunăvoie spre chinuri și spre foc". Sfîntul Andrei a
răspuns: "A mă veseli împreună cu tine, voi putea numai cînd tu vei
crede în Hristos și te vei lepăda de idoli; căci pe mine Hristos m-a
trimis în partea aceasta în care mult popor am cîștigat Lui".

Egheat a zis: "Deci pentru aceasta te silesc spre jertfe, ca cei
amăgiți de tine să lase deșertăciunea învățăturii tale și să aducă
jertfele cele plăcute zeilor. Căci nu este cetate în Ahaia în care să nu
fi pustiit lăcașurile zeilor. Deci acum se cuvine ca iarăși prin tine
să se înoiască cinstea lor, ca cei mîniați prin tine, tot prin tine să
fie îmblînziți și tu să petreci întru dragostea noastră cea
prietenească. Iar dacă nu, apoi multe feluri de chinuri vei lua, pentru
necinstea care prin tine s-a făcut lor, și vei fi spînzurat pe Crucea pe
care tu o lauzi".

La acestea Sfîntul Andrei a răspuns: "Ascultă, fiule al
pierzării, paiule gătit pentru focul cel veșnic, ascultă-mă pe mine
sluga Domnului și apostolul lui Iisus Hristos, că pînă acum am vorbit cu
tine cu blîndețe vrînd a te învăța sfînta credință, că doar după cum ai
înțelegere, să cunoști adevărul lepădîndu-te de idoli, să te închini
Dumnezeului Celui ce locuiește în ceruri. Dar de vreme ce tu petreci în
întuneric și socotești că eu mă tem de chinurile tale, apoi gătește
asupra mea chinuri de acelea ce știi tu că sînt mai grele, căci cu atît
voi fi mai bine primit Împăratului meu cu cît mai grele chinuri voi
răbda pentru El".

Atunci a poruncit Egheat, ca, întinzîndu-l pe pămînt, să-l bată.
Și după ce s-au schimbat de șapte ori cîte trei cei ce-l băteau, l-au
ridicat pe Sfîntul Andrei și l-au dus la judecător, care a zis către
dînsul: "Andreie, ascultă-mă pe mine, nu-ți vărsa sîngele în deșert, că
de nu mă vei asculta, apoi pe cruce te voi răstigni". Sfîntul Andrei a
răspuns: "Eu sînt rob Crucii lui Hristos, și mai mult doresc moartea
Crucii, decît să mă izbăvesc de chinuri, de care nicidecum nu mă tem;
iar tu vei putea scăpa de chinurile cele veșnice care te așteaptă, dacă
ispitind răbdarea mea, vei crede în Hristos, căci eu mai mult pentru
pierzarea ta mă mîhnesc, decît tu pentru pătimirea mea. De vreme ce
pătimirile mele vor fi numai într-o zi, sau cel mult două și vor sfîrși,
iar patimile tale nici după o mie de ani nu vor avea sfîrșit. De aceea
nu-ți mai înmulți patimile, nici îți mai aprinde focul cel veșnic".

Deci, mîniindu-se Egheat, a poruncit să-l răstignească pe Sfîntul
Andrei pe cruce, legîndu-i mîinile și picioarele, că nu voia să-l
pironească cu piroane, ca să nu moară degrabă, ci să-l spînzure așa
legat ca mai mult chin să pătimească și să sufere.

Deci, slugile ighemonului, ducînd pe sfîntul la răstignire,
alerga poporul, strigînd: "Ce a greșit omul acesta drept și prietenul
lui Dumnezeu? Pentru ce îl duc la răstignire?" Iar Sfîntul Andrei ruga
poporul, ca să nu facă împiedicare pătimirii lui. Căci mergea cu veselie
și neîncetat învăța pe popor. Iar după ce a venit la locul lui, în care
era să-l răstignească, văzînd de departe crucea gătită pentru dînsul, a
strigat cu glas mare:

"Bucură-te, Cruce sfințită cu trupul lui Hristos și cu mădularele
Lui ca niște mărgăritare împodobite, căci mai înainte de a se răstigni
Domnul pe tine, erai înfricoșată oamenilor, iar acum ești iubită și cu
dorire primită. Căci cunosc credincioșii cîtă bucurie ai în tine și ce
fel de răsplătire li se pregătește pentru tine. Eu cu îndrăzneală și cu
bucurie vin către tine; deci tu cu veselie primește-mă pe mine, că sînt
ucenic al Aceluia Care a fost spînzurat pe tine. Primește-mă, că
totdeauna te-am dorit și am poftit a te îmbrățișa. O, preabună Cruce,
care ți-ai cîștigat frumusețea și bunacuviință din mădularele Domnului
meu. Ceea ce ești de mult dorită și cu osîrdie iubită, pe care neîncetat
te-am căutat și abia acum te-am aflat gătită după dorirea inimii mele.
Deci ia-mă pe mine dintre popor, și mă dă Învățătorului meu, ca prin
tine să mă primească Cel ce prin tine m-a răscumpărat pe mine".

Acestea zicînd și-a dezbrăcat de pe sine hainele și le-a dat
chinuitorilor, iar ei l-au înălțat pe Cruce, legîndu-i mîinile și
picioarele cu frînghii, l-au răstignit și l-au spînzurat. Și stătea
împrejurul lui mulțime de popor, ca la douăzeci de mii, întru care era
și Stratoclis, fratele lui Egheat, care striga împreună cu poporul: "Cu
nedreptate pătimește acest bărbat sfînt". Iar Sfîntul Andrei întărea pe
cei ce credeau în Hristos, îi îmbărbăta spre răbdarea muncilor
vremelnice, învățîndu-i că nu este vrednică nici o muncă a vremii de
acum, pe lîngă răsplătirea bunătăților celor ce vor să fie.

Apoi a alergat tot poporul la curtea lui Egheat strigînd și
zicînd: "Nu se cuvine a pătimi acestea, acest om sfînt, cinstit și
învățător bun, cu bun și blînd obicei și înțelept, ci se cade a fi
coborît de pe cruce, căci iată este a doua zi de cînd este spînzurat pe
cruce și nu încetează învățînd dreptatea".

Atunci Egheat, temîndu-se de popor, a alergat împreună cu dînșii
ca să coboare pe Sfîntul Andrei de pe cruce. Iar Sfîntul Andrei, văzînd
pe Egheat, a zis către dînsul:

"Egheat, pentru ce ai venit? Dacă voiești să crezi în Hristos,
apoi, precum ți-am făgăduit, ți se va deschide ușa darului. Iar dacă
numai pentru aceasta ai venit, ca să mă dezlegi de pe cruce, apoi să
știi că eu, pînă voi fi viu, nu voiesc să fiu coborît de pe cruce, căci
acum văd pe Împăratul meu, acum mă închin lui, acum stau înaintea lui și
mă bucur; iar pentru tine mă mîhnesc și-mi pare rău, că te așteaptă
pierzarea cea veșnică, care este gătită și te așteaptă pe tine. Deci,
îngrijește pentru tine, pînă cînd este în puterea ta, ca nu în vremea
aceea să începi, cînd nu-ți va fi ție cu putință".

Și vrînd slugile să-l dezlege, nu puteau a se atinge de dînsul,
apoi și cealaltă mulțime a oamenilor care veniseră acolo, se sîrguiau
unii după alții ca să-l dezlege, cu toate acestea n-au putut, căci
păreau mîinile lor ca moarte. După acestea, Sfîntul Andrei a strigat cu
glas mare: "Doamne Iisuse Hristoase, nu mă lăsa să fiu dezlegat de pe
crucea pe care sînt spînzurat pentru numele Tău, ci primește-mă.
Învățătorul meu, care Te-am iubit, care Te-am cunoscut și care Te-am
mărturisit în toată viața mea, și acum încă Te mărturisesc, care doresc a
Te vedea și prin care sînt ceea ce sînt; primește Doamne Iisuse
Hristoase în pace sufletul meu, căci acum este vremea a veni și a Te
vedea pe Tine cel dorit. Primește-mă bunule Învățător, și nu porunci a
fi pogorît de pe cruce, mai înainte pînă nu vei lua sufletul meu".

Zicînd el acestea, iată o lumină mare din cer l-a strălucit ca un
fulger, pe care toți o vedeau și de jur împrejur l-a strălucit pe el,
încît nu era cu putință ochiului omenesc, celui de tină, a privi spre
dînsa. Și a petrecut acea lumină cerească strălucindu-l ca la o jumătate
de ceas; și cînd lumina a dispărut, atunci și Sfîntul Apostol și-a dat
sufletul său cel sfînt și împreună cu dînsa s-a dus ca să stea înaintea
Domnului.

Și așa s-a sfîrșit sfîntul bătrîn, fiind plin de zile, că a trăit
ca la optzeci de ani. Că așa se cădea, ca adevăratul ucenic a lui
Hristos, apostol fiind, cu sfîrșit mucenicesc să-și săvîrșească drumul
propovăduirii. Iar urîtul de Dumnezeu Egheat, de îndrăcire fiind
cuprins, de demonii cei slujiți și cinstiți de dînsul, vrednice
răsplătiri a luat, că s-a suit într-un deal înalt și de acolo căzînd jos
păgînul, s-a zdrobit și - după cum a zis dumnezeiescul David -,
s-au risipit oasele lui lîngă iad.

Iar Stratoclis și Maximila, care era de bun neam și fată a unui
senator, care crezuse în Hristos, pogorînd cinstitul și sfîntul trup al
apostolului de pe cruce și cu miruri ungîndu-l, l-au pus în loc
însemnat. Deci, Stratoclis împărțind la săraci toată avuția fratelui său
Egheat și zidind episcopie din avuția sa, pe locul în care au pus
trupul sfîntului, acolo și-a petrecut cealaltă parte din viața sa, bine
păscînd turma încredințată lui. Asemenea și Maximila, împărțind cea mai
mare parte din bogăția sa săracilor, și-a oprit o parte cu care a zidit
două mînăstiri: una de călugări și alta de călugărițe.

Și astfel cu plăcere de Dumnezeu viețuind ea, s-a dus la
veșnicele locașuri, în locul lucrurilor celor pămîntești și stricăcioase
dobîndind frumusețile cele cerești și nestricăcioase.

Iar moaștele Sfîntului Apostol Andrei au rămas în episcopia din
Paleapatra mulți ani, făcînd neîncetat minuni și tămăduind toată boala
și toată neputința, pînă în zilele marelui Constantin, întîiul creștin
între împărați, care a avut trei fii: Constantie, Constantin și Consta.
Doi din fii săi au luat fiecare cîte o parte din împărăția sa. Consta a
luat Roma, Constantin Portugalia, iar Constantie, al treilea fiu, a luat
Constantinopolul, adică scaunul tatălui său.

Deci, acest Constantie, a primit în inima sa o dorire bună și de
suflet folositoare. A dorit să aducă în Constantinopol moaștele
Sfinților Apostoli, ale lui Andrei, Luca și Timotei și să le așeze în
biserica Sfinților Apostoli, pe care o zidise tatăl său, marele
Constantin. În acea vreme Sfîntul Artemie, care a mărturisit credința
mai pe urmă, în vremea lui Iulian Paravatul, era domn și augustalie în
Alexandria, și pe dînsul l-a socotit vrednic de o slujbă ca aceasta.
Deci l-a chemat la sine și i-a poruncit ca unui vrednic, să-i slujească
în această lăudată slujbă.

Apoi s-a dus Sfîntul Artemie și a luat de la Efes moaștele
Sfîntului Apostol Timotei, pe ale Sfîntului Apostol Luca, de la Tivele
Beoției, iar de la Paleapatra a luat cinstitele și sfintele moaște ale
Sfîntului Apostol Andrei.

Și așa le-a adus cu mare cinste la împăratul Constantie în
Constantinopol. Iar împăratul primindu-le și cu multă evlavie
închinîndu-se lor, apoi cu dragoste sărutîndu-le, le-a așezat în prea
vestita și luminata biserică a Sfinților Apostoli, în partea cea de-a
dreapta Sfîntului Altar și acolo au fost închinate și cinstite de cei
binecredincioși, cît timp au avut creștinii împărăție. Iar cînd a fost
prădat Constantinopolul, s-au împărțit sfintele moaște în mîinile
binecredincioșilor creștini.

Aceasta este viața și petrecerea Sfîntului Apostol Andrei,
acestea sînt povestirile cele după puterile noastre, despre ucenicul lui
Hristos, cel întîi chemat. Așa a petrecut sfîntul, așa s-a nevoit, așa a
schimbat vînarea de pești pe vînarea de oameni, așa a dobîndit
împărăția cerului și acum se odihnește și se veselește întru împărăția
cea rînduită de Învățătorul său, după cum singur I s-a făgăduit zicînd:
și Eu vă făgăduiesc vouă, precum mi-a făgăduit Mie Tatăl Meu, împărăție.

Acum șade la masa cea gătită lui, după făgăduința cea nemincinoasă, ca să mîncați și să beți la masa Mea, întru Împărăția Mea.
Și se roagă neîncetat pentru noi, cei luminați prin propovăduirea lui,
ca de păcate pocăindu-ne și curățindu-ne să ne învrednicim și noi
aceleiași Împărății, cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, căruia I se
cuvine toată slava și închinăciunea, împreună și Părintelui Său, Celui
fără de început, și Preasfîntului, Bunului și de viață făcătorului Său
Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.




_________________


www.seminee-acantus3d.ro
Sus In jos
http://www.semineebrasov.ro
mihaela83
admin
admin
avatar

Numarul mesajelor : 15872
Varsta : 34
Localizare : bucuresti
Data de inscriere : 09/05/2008

MesajSubiect: Re: Sfantul Andrei   Lun 21 Noi - 3:05:13

Acatistul Sf. Apostol Andrei


Rugaciunile incepatoare




In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii
vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre.
Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele
noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii
vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta,
fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da
ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam
gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor
nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieste-ne pe noi. Amin.






Condacele si Icoasele

Condacul 1

Pe ucenicul cel intai chemat si urmatorul Patimilor lui Hristos, pe Andrei
apostolul, fratele lui Petru, sa-l laudam credinciosii, ca pe cel ce pe pagani
din inselaciune i-a intors la botez. Pentru aceasta ii cantam : Bucura-te,
Sfinte Andreie, apostole!

Icosul 1

Sufletul meu cel tulburat de ganduri si de cuvinte rele, curateste-l cu
dumnezeiescul tau dar, care s-a salasluit intru tine, propovaduitorul lui
Hristos Andreie, ca, fiind curat, sa izvorasca cantare vrednica asa:

Bucura-te, cel ce din pescar ai devenit apostol;
Bucura-te, ca mai intii ai avut pe Sfantul Ioan Botezatorul ca dascal;
Bucura-te, ca din ceata ucenicilor tu de Mantuitorul mai intai ai fost chemat
la darul apostolesc;
Bucura-te, ca te-ai facut cu multa credinta ucenic al lui Hristos;
Bucura-te, ca si pe fratele tau Petru l-ai adus la Hristos;
Bucura-te, ca impreuna cu toti apostolii ai urmat Domnului;
Bucura-te, ca esti dintre cei dintai apostoli ai lui Hristos;
Bucura-te, ca ai pastrat dragoste incuviintata catre Domnul;
Bucura-te, ca pentru dragostea Lui, prin multe tari L-ai propovaduat Dumnezeu
datator de viata;
Bucura-te, ca propovaduind la pagini credinta cea in Iisus Hrastos, multe
scarbe ai rabdat;
Bucura-te, ca ai fost batut cu lemne si cu pietre;
Bucura-te, ca salbaticii aceia te muscau si cu dintii;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 2

Cu cuvantul Evangheliei, Andreie prealaudate, din adancul inselaciunii ai vanat
popoarele precum te-ai fagaduit Domnului Iisus Hristos, Cel ce te-a invatat a
vana pe oameni la credinta Lui. Pentru aceasta cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Cel ce esti cetatean de taina, insuti vazatorule, si ritor al cunostintei lui
Hristos cel de negrait, care ai luat de sus Duhul cel Sfant, graiesti in limbi
si imparti darurile. Pentru aceasta laudam darul luat si tie-ti cantam acestea:

Bucura-te, primitorule al Duhului Sfant in limbi de foc;
Bucura-te, ca prin multe tari ai mers din loc in loc;
Bucura-te, ca fiind sfasiat de pagani, Domnul Iisus te-a facut sanatos;
Bucura-te, ca pe multi dintre cei mai buni crestini i-ai hirotonit episcopi si
preoti;
Bucura-te, ca prin orase si sate umbland si propovaduind, pe multi i-ai facut
crestini;
Bucura-te, ca dupa multi ani de propovaduire, la sfarsit ai ajuns la mucenicie;
Bucura-te, ca paginii necredinciosi chinuindu-te pe cruce te-au pironit cu
capul in jos;
Bucura-te, ca dumnezeiescul tau suflet la cer s-a dus;
Bucura-te, ca Domnul Hristos a pus scumpa cununa pe capul tau;
Bucura-te, ca toate cetele ceresti pentru incununare cantari preafrumoase au
cantat;
Bucura-te, ca ingerii si sfintii cu bucurie in palatul tau osebit te-au asezat;
Bucura-te, al Preasfintei Treimi smerit inchinator;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 3

Alergat-ai cu sete la chemarea Mantuitorului Apostole Andrei si de bunavoie
te-ai dat spre ascultarea invataturii Lui ca un cerb la izvoarele apelor si
tuturor le-ai propovaduit pe Dumnezeu adevarat; pentru aceasta cantam: Aliluia!

Icosul 3

Margaritarul cel de mult pret, cel ascuns in taina inimii tale, in lume l-ai
pus inainte, Apostole Andrei; pe acela cu credinta paganii primindu-l, comoara
l-au facut. Pentru aceasta aducem tie acestea:

Bucura-te, al Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu laudator;
Bucura-te, cel impreuna cu ingerii si cu toti sfintii cantator;
Bucura-te, al nostru pazitor;
Bucura-te, al nostru mijlocitor inaintea preacinstitei Maicii lui Dumnezeu;
Bucura-te, al nostru rugator catre Domnul Dumnezeu;
Bucura-te, al tainelor lui Hristos slujitor;
Bucura-te, temelia prea intemeiata a marturisirii lui Hristos;
Bucura-te, ca tu ai propovaduit credinta cea data de Domnul Iisus Hristos;
Bucura-te, luminatorul cerestii cunostinte;
Bucura-te, invatatorui dreptei credinte;
Bucura-te, prin care Domnul Hristos Se salasluieste;
Bucura-te, prin care satana se nimiceste;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 4

Ca o vestire Evanghelia in maini luand, mult-laudate Andreie, tot pamantul ai
imbogatit de dumnezeiasca propovaduire. Pentru aceasta cinstim pomenirea ta,
impreuna cu chinurile tale, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Capistele prefacandu-le in biserici lui Dumnezeu, preacinstite Apostole
Andreie, ai sfintit in ele pe fiii botezului pe care darul i-a innoit prin apa
sa prin Duh. Pentru aceasta cantam tie laudele acestea:

Bucura-te, al cantarilor ingeresti ascultator;
Bucura-te, ca ai rastignit cele lumesti si intru tine vietuieste Iisus Hristos;
Bucura-te, prin care intunericul s-a risipit;
Bucura-te, prin care lumea s-a luminat;
Bucura-te, indumnezeitule cu Dumnezeu unitule;
Bucura-te, cerule mai inalt decat cerul;
Bucura-te, ca te-ai aratat partas al firii dumnezeiesti;
Bucura-te, ca pe fiii oamenilor i-ai adus lui Dumnezeu;
Bucura-te, al bisericii de trebuinta folositor;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 5

Cunoscut-ai asezamintele firii, marite Andreie, vrednicule de minune, si partas
pe fratele tau Petru l-ai primit graind: aflat-am pe Cel dorit! si i-ai aratat
cunostinta Duhului. Pentru aceasta cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Cu mreaja cuvantului, dintru adancul inselaciunii, ai vanat pesti cuvantatori,
fericite Apostol Andrei, si la masa lui Hristos, mancare curata i-ai adus
luminati; pentru aceasta iti cantam:

Bucura-te, Andreie, indulcire a mintilor;
Bucura-te, dumnezeiasca desfatare a oamenilor;
Bucura-te, prin care credinta s-a latit;
Bucura-te, prin care ratacirea s-a zadarnicit;
Bucura-te, ca pentru Hristos pe toate cele lumesti gunoaie le-ai socotit;
Bucura-te, ca tuturor toate te-ai facut, ca pe multi sa-i mantuiesti;
Bucura-te, al intelepciunii lui Dumnezeu vas mult-incapator;
Bucura-te, al lui Hristos dulce cugetator;
Bucura-te, pentru cei orbi dumnezeiasca alifie;
Bucura-te, pentru cei bolnavi minunata doctorie;
Bucura-te, adancimea cuvintelor celor insuflate de Dumnezeu;
Bucura-te, noianul intelegerilor celor intelepte de Dumnezeu;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 6

Dumnezeiasca punte, Atotfacatorul si de lumina stralucitorul Duh, intru tine,
marite apostole Andrei, salasluindu-se cu dumnezeiasca cuviinta in chipul
limbii de foc, te-a aratat propovaduitor al celor de negrait. Pentru accasta
cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Lepadand mrejele cele pescaresti si luand crucea, ai urmat lui Hristos, Celui ce
te-a chemat, si mreaja Duhului aruncand, in loc de peste, pe oameni ai vanat.
Slava Duhului ce ti s-a dat tie! Pentru aceasta aducem laudele acestea:

Bucura-te, al dumnezeiestii intrupari inalt talcuitor;
Bucura-te, carte de Dumnezeu inchipuita, foarte folositoare mintii;
Bucura-te, comoara dumnezeiasca a cerestilor comori;
Bucura-te, cel ce esti invatatura de trebuinta celor invatatori;
Bucura-te, cel ce la impartirea muncii de propovaduitori ai ales neamurile;
Bucura-te, ca intre cei neputinciosi minuni alese ai facut;
Bucura-te, al umbrei legii surpator;
Bucura-te, al adevarului stalp intaritor;
Bucura-te, cel ce in cuvinte preaintelepte te-ai imbogatit;
Bucura-te, cel ce pe credinciosi cu rabdare i-ai mantuit;
Bucura-te, casa preacinstita a Sfintei Treimi;
Bucura-te, Biserica a fiilor duhovnicesti;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 7

Dobindit-ai pe Cel pe care L-ai dorit, fericite apostole Andrei. Iar acum in
locasurile cele nestricacioase cu Dansul locuind, seceri snopii ostenelilor
tale dupa vrednicie; pentru aceasta cu cantari slavim pe Dumnezeu, zicand:
Aliluia!

Icosul 7

Iubit-ai pe Stapinul si dupa Dansul ai mers pe urmele Lui, in viata bine
povatuit si patimilor Lui fara inselaciune, preacinstite Andreie, pana la
moarte urmind; pentru aceasta iti cantam acestea:

Bucura-te, al cuvantarii de Dumnezeu neapropiata inaltime;
Bucura-te, iconomia lui Dumnezeu necunoscuta in adancime;
Bucura-te, a Mangaietorului gura cinstita;
Bucura-te, gura de foc ingradita;
Bucura-te, doborarea intelepciunii celor intelepti;
Bucura-te, lepadarea priceperii celor priceputi;
Bucura-te, imparatia ceruriior cea de veselie primitorului;
Bucura-te, al tainelor lui Hristos vestitorule;
Bucura-te, privighetoarea cerului cea dulce graitoare;
Bucura-te, limba de foc suflatoare care graiesti cele dumnezeiesti;
Bucura-te, indulcire a urechilor noastre;
Bucura-te, cel prin care Hristos mantuieste sufletele noastre;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 8

Cu darul cel dat tie de la Dumnezeu, intru-tot-laudate Andrei, duhurile
demonice cu cuvantul se izgonesc, bolile fug, multimea patimilor sufletesti se
indeparteaza de la cei bolnavi; pentru aceasta cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Cel ce din Betsaida ai iesit, pe noi ne chemi a pranzi praznuirea ta, punandu-ne-o
noua inainte astazi; cu vitejiile luptelor tale si cu sarea lui Hristos mintea
noastra sarand-o, mancarurile tale dulci s-au facut noua, adica : invataturile
de sfaturi ceresti; pentru aceasta cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, lumina celor intunecati eu paginatatea;
Bucura-te, calea cea adevarata a celor rataciti;
Bucura-te, al luminilor lui Hristos vazator timiii propovaduitor;
Bucura-te, al patimilor lui Uristos preaales marturisitor;
Bucura-te, al minunilor Domnului bun lucrator;
Bucura-te, iconomia frumusetii celei intii inchipuite;
Bucura-te, stapinirea dogmelor lui Dumnezeu;
Bucura-te, al luminii celei gindite luminoasa descoperire;
Bucura-te, dreapta aratare a chinurilor ce asteapta pe cei pacatosi;
Bucura-te, gura care vestesti pe Hristos Dumnezeu;
Bucura-te, privitorule al priveliffilor lui Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce auzi cele de oameni neauzite;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 9

Poruncindu-ti-se a te sui la muntele Sionului cel intelegator, Apostole
Andreie, si paharul mantuirii luand, bucurandu-te l-ai baut, trecand prin
moarte la viata cea dumnezeiasca, unde este Hristos Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul 9

Focul Preasfintului Duh ce s-a coborit de sus peste tine, intru-tot-laudate
Apostole Andrei al lui Hristos, ti-a poruncit lie cu limba noua, cu care
niciodata nu ai grait, sa vestesti pana la marginile lumii maririle Lui. Pentru
aceasta aducem tie laudele acestea:

Bucura-te, ca tu ai binevestit patimile si invierea lui Hristos;
Bucura-te, ca tu singur lamuresti pogorarea in iad a dracilor;
Bucura-te, cel ce esti plin de roadele Preasfantului Duh;
Bucura-te, de Darurile Lui indestulatorule;
Bucura-te, prin care Sfanta Treime s-a propovaduit;
Bucura-te, prin care Unimea Treimii s-a slavit;
Bucura-te, sanatate preaminunata impartita credinciosilor;
Bucura-te, cel ce esti rana de mult plans demonilor;
Bucura-te, lumina mai stralucitoare decit soarele;
Bucura-te, povatuitorul si lumina orbilor;
Bucura-te, de lumina al tuturor facator;
Bucura-te, al vrajmasilor puternic biruitor;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 10

Cine te-a invatat a grai asa, Sfinte Apostole Andrei? Cine ti-a luminat mintea
ta ca sa vezi limpede raza slavei celei neapropiate, care a stralucit lumina
Adevarului in inimile noastre, fara numai Iisus Hristos Dumnezeu? Pentru
aceasta cantam Lui: Aliluia!

Icosul 10

Se spaimanteaza tot cugetul de propovaduirea ta, pe care ai trambitat-o in tot
pamantul, tainuitorule al lui Hristos si vazatorule al celor de sus, cel ce
esti cinstit de Domnul intre cei doisprezece apostoli; pentru aceasta cantam
tie:

Bucura-te, rugatorule pentru noi catre Domnul;
Bucura-te, ca prin sfintele tale rugaciuni Domnul ne trimite milele Sale
bogate;
Bucura-te, ca prin ajutorul tau, tiranul satana se izgoneste de la noi;
Bucura-te, ca gandurile si bolile cele rele le indepartezi de la noi;
Bucura-te, margaritarul cel luminos al lui Hristos;
Bucura-te, mangaierea sufleteasca a pamantenilor celor necajiti;
Bucura-te, sanatatea trupeasca a oamenilor imbolnaviti;
Bucura-te, carmaci preaminunat al celor ce inoata pe ape;
Bucura-te, impreuna-calator cu cei ce calatoresc pe uscat;
Bucura-te, ajutorul celor ce te cheama cand zboara in aer;
Bucura-te, hranitorul nostru al celor flamanzi de fapte bune;
Bucura-te, cel ce ajuti rugaciunilor noastre spre mantuire;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 11

Cu suflarea cea de sus a Duhului, Dumnezeu mai inainte aprinzindu-te cu ravna
de credinta, ritor de Dumnezeu graitor te-a aratat pe tine, marite apostole
Andrei, cel ce canti Mantuitorului tau: Aliluia!

Icosul 11

Cel de lumina purtator si de veselie facator, fericite Andrei apostole al lui
Hristos, dumnezeiasca pomenirea ta raza de tamaduire straluceste noua celor ce
cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, stea mai luminoasa decat soarele;
Bucura-te, sfesnic care stralucesti cu raza de aur;
Bucura-te, datator de daruri al crestinilor dreptcredinciosi;
Bucura-te, al calugarilor celor mahniti ajutator in necazuri;
Bucura-te, cel ce esti izgonitor infricosator al demonilor;
Bucura-te, frumusetea cea prealuminata a Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, camara preacinstita cu bun miros a lui Hristos;
Bucura-te, podoaba cea preacinstita a apostolilor;
Bucura-te, luminatorul cel preamarit al mucenicilor;
Bucura-te, veselia cea de bucurie facatoare a cuviosilor;
Bucura-te, lauda cea fericita a tuturor sfintilor;
Bucura-te, rugatorule, mijlocitorule si folositorule al tuturor ortodocsilor;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 12

Ca un ucenic preaales al Celui ce s-a pironit de buna voie pe Cruce, Stapanului
tau pana la moarte urmand, te-ai suit bucurandu-te la inaltimea crucii, mergere
facandu-ti la ceruri, de trei ori fericite apostole Andrei. Pentru aceasta
cantam cantarea cea ingereasca lui Dumnezeu, zicand: Aliluia!

Icosul 12

Multumim tie, marite apostole Andrei, noi neamurile cele de tine luminate si de
pe pamant la ceruri de tine ridicate, ca de la slujirea vrajmasului
departandu-ne, ne-am facut impreuna-locuitori cu sfintii ingeri si partasi ai
slavei Domnului. Pentru aceasta aducem tie dupa vrednicie acestea:

Bucura-te, apostole Andrei, nume preascump si dulce noua dreptcredinciosilor;
Bucura-te, izgonitorul tuturor eresurilor;
Bucura-te, pazitorule cu dinadinsul al fecioriei;
Bucura-te, floarea cea preafrumoasa si bine mirositoare a raiului;
Bucura-te, ca rugaciunile tale sint ca o scara, care ne urca pe noi la ceruri;
Bucura-te, arma cea nebiruita a binecredinciosului popor;
Bucura-te, cel ce biruiesti in zile de razboi tabara potrivnicilor;
Bucura-te, cel ce ne dai noua ploi potrivite;
Bucura-te, cel ce ne izbavesti pe noi din tot felul de nevoi;
Bucura-te, cel ce aperi sfant locasul acesta de aprinderea focului;
Bucura-te, cel ce ne izbavesti pe noi de viclesugul vrajmasului;
Bucura-te, cel ce la sfarsitul vietii noastre ne ajuti ca prin pocainta sa ne
mantuim;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul 13

O, preaminunate sfinte si marite apostole Andrei, cu plangere alergam la
sprijinul tau, ca sa ne izbavesti pe noi cu rugaciunile tale de chinul cel de
veci, prealaudate, si sa ne invrednicesti de bucuria raiului; ca impreuna cu
tine sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

(acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarasi Icosul intai

Sufletul meu cel tulburat de ganduri si de cuvinte rele, curateste-l cu dumnezeiescul
tau dar, care s-a salasluit intru tine, propovaduitorul lui Hristos Andreie,
ca, fiind curat, sa izvorasca cantare vrednica asa:

Bucura-te, cel ce din pescar ai devenit apostol;
Bucura-te, ca mai intii ai avut pe Sfantul Ioan Botezatorul ca dascal;
Bucura-te, ca din ceata ucenicilor tu de Mantuitorul mai intai ai fost chemat
la darul apostolesc;
Bucura-te, ca te-ai facut cu multa credinta ucenic al lui Hristos;
Bucura-te, ca si pe fratele tau Petru l-ai adus la Hristos;
Bucura-te, ca impreuna cu toti apostolii ai urmat Domnului;
Bucura-te, ca esti dintre cei dintai apostoli ai lui Hristos;
Bucura-te, ca ai pastrat dragoste incuviintata catre Domnul;
Bucura-te, ca pentru dragostea Lui, prin multe tari L-ai propovaduat Dumnezeu
datator de viata;
Bucura-te, ca propovaduind la pagini credinta cea in Iisus Hrastos, multe
scarbe ai rabdat;
Bucura-te, ca ai fost batut cu lemne si cu pietre;
Bucura-te, ca salbaticii aceia te muscau si cu dintii;
Bucura-te, Sfinte Andreie, apostole!

si Condacul intai

Pe ucenicul cel intai chemat si urmatorul Patimilor lui Hristos, pe Andrei
apostolul, fratele lui Petru, sa-l laudam credinciosii, ca pe cel ce pe pagani
din inselaciune i-a intors la botez. Pentru aceasta ii cantam: Bucura-te,
Sfinte Andreie, apostole!

Apoi se zice aceasta



RUGACIUNE


Doamne
Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis si s-a facut faptura, nu intoarce
dumnezeiasca Ta fata de la noi cei pacatosi, ca sa nu vina asupra-ne mania cea
groaznica si infricosatoare a durerilor, care este rodul pacatelor noastre pe
care in toata ziua cu nesocotinta in chip nenumarat le savarsim. Noi suntem
pacatosi si patimasi, netrebnici si plini de rautate, iar Tu esti izvorul
vietii si al milostivirii; nu ne lasa, Doamne; nu trece rugaciunea noastra a
pacatosilor, nici nu rasplati noua dupa nelegiuirile noastre, ci, pentru ca nu
sintem vrednici a castiga prin sarguinta cea de toate zilele milostivirea Ta,
daruieste-ne-o Tu, Doamne, ca un preamilostiv. Pentru rugaciunile apostolului
Tau Andrei, daruieste-ne noua sanatate si viata ferita de toata rautatea.
Pentru pomenirea lui cea de azi ne intareste cu darul Tau cel stapanitor, ca
din adincul inimilor noastre, cu bucurie sa laudam praznuirea lui, si sa slavim
preasfint numele Tau, in vecii vecilor. Amin.

_________________


www.seminee-acantus3d.ro
Sus In jos
http://www.semineebrasov.ro
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Sfantul Andrei   

Sus In jos
 
Sfantul Andrei
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
mamici&prichindei :: Sarbatori, Evenimente, Traditii si Obiceiuri :: Sarbatori :: Sarbatorile lunii Noiembrie-
Mergi direct la: