mamici&prichindei
Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.

mamici&prichindei


 
AcasaAcasa  PortalPortal  CăutareCăutare  Ultimele imaginiUltimele imagini  ÎnregistrareÎnregistrare  ConectareConectare  

 

 povesti pt copii

In jos 
3 participanți
AutorMesaj
emidiaconu
prichindelul stie-tot
prichindelul stie-tot
emidiaconu


Numarul mesajelor : 4288
Varsta : 46
Localizare : targu mures
Data de inscriere : 29/03/2008

povesti pt copii Empty
MesajSubiect: povesti pt copii   povesti pt copii Icon_minitimeVin 5 Sept - 7:41:08

Alice in Tara minunilor

Intr-o
dupa-amiaza fierbinte de vara, Alice se plictisea sezand impreuna cu
sora sa la umbra unui copac. Deodata, vazu trecand un iepuras alb.
Iepurasul se opri, scose un ceas din buzunar, se uita la el si porni
grabit mai departe. Arzand de curiozitate, Alice alerga dupa el si il
vazu facand un salt si disparand intr-o scorbura uriasa, la poalele
unui copac.

Intr-o clipa, Alice il urma, fara sa se intrebe
nici un moment cum Dumnezeu avea sa mai iasa de-acolo. Descoperi ca se
pravalea in aceea ce parea a fi un put nespus de adanc. Marginile
acestuia erau intesate cu rafturi si dulapuri, pline de carti, lampi si
borcane, iar Alice cadea destul de incet ca sa se uite la ele in
trecere.

In cele din urma, se opri pe o gramada de frunze.
Iepurele nu se mai vedea nicaieri, iar ea se afla acum intr-o sala
lunga si joasa. Scapase teafara si, uitandu-se in jur, zari o cheie
aurie asezata pe o masa de sticla. Incerca cheia la toate usile si
tocmai se pregatea sa se dea batuta, cand observa o usa mititica, in
spatele unei perdele.

Alice izbuti sa potriveasca cheia in usita. Iar cand
incerca s-o descuie, spre bucuria ei, usita se deschise. Privind prin
deschizatura mare cat pentru o pisica, vazu o gradina minunata cu flori
viu colorate.

Necajita, Alice puse cheia la loc pe masa de sticla.
Dar, spre mirarea ei, pe masa aparu o sticluta, pe a carei eticheta
erau scrise cuvintele: "BEA-MA".

Lua o inghititura, dar bautura avea un gust atat de delicios, incat Alice o sorbi pe toata.

- Ce ciudat ma simt! spuse ea. Parca intru la apa.

Si, intr-adevar, asa si era; Alice era acum inalta
doar de-o schioapa. Chipul i se insenina la gandul ca va incapea pe
usita. Dar cheia se gasea inca pe masa si fetita intelese ca nu mai
avea nici o cale de a ajunge la ea.

Dar nu trecu mult timp si Alice descoperi sub masa o
cutiuta. In cutiuta era o prajitura pe care era scris, cu litere din
zahar: "MANANCA-MA". Alice manca prajitura si simti cum creste. Crescu
atat de inalta, incat ajunse cu capul in tavan.

- Acum n-o sa mai incap pe usa cea mica, spuse Alice si incepu sa planga.

Iar lacrimile se adunara, formand o baltoaca mare in jurul ei.

Dintr-o data, Alice auzi lipaitul unor picioruse.
Iepurele Alb reaparu, tinand in maini o pereche de manusi albe, din
piele fina, si un evantai. Murmura:

- Of, Ducesa! Daca mai intarzii s-a zis cu mine!

Zarind-o pe Alice, Iepurele scapa manusile si
evantaiul si o rupse la fuga. Alice ridica o manusa si o puse in mana.
Spre uimirea ei, i se potrivea perfect.

- Pesemne ca iar am intrat la apa, spuse Alice.

Din nebagare de seama, Alice aluneca-pleosc! si se
trezi pana la barbie in balta de lacrimi pe care le varsase pe cand era
mare. Intorcandu-si ochi in jur, dadu peste un soarece care cazuse si
el in apa.

- Vai, Soricelule, tu stii cum se iese din baltoaca asta? il intreba.

In timp ce Alice si Soarecele continuau sa inoate
prin balta, aceasta se aglomarase cu tot felul de creaturi care
cazusera in ea; o Rata si o Broasca Testoasa, un Elefant si o Girafa,
plus altele cateva. Apa incepu sa scada, si curand Alice si Soarecele
putura sa stea in picioare. Incercand sa faca putina conversatie, Alice
ii povesti Soarecelui despre pisica ei, Dinah. Dar soarecelui nu-i
placea defel ce auzea, ba incepu sa tremure de frica.

In cele din urma iesira cu totii la mal, uzi leoarca si nefericiti. Atunci Pasarea Dodo spuse:

- Cred ca cea mai buna metoda sa ne incalzim este sa ne luam la intrecere.

Marcara traseul si toti o luara la goana, care cum se pricepu, pana se uscara de-a binelea.

Alice fu declarata invingatoare, iar Pasarea Dodo ii
inmana solemn un degetar drept premiu. Rugata sa tina o cuvantare,
Alice le vorbi despre draga ei Dinah, uitand ca cele mai multe dintre
ele se temeau de pisici. Si toate o luara la fuga.

Timp de o clipa, Alice ramase singura in acest loc atat de ciudat, dar apoi Iepurile se intoarse, murmurand:

- Of, Ducesa! Of, blanita si mustatile mele! Unde le-oi fi pierdut oare?

Apoi o observa pe Alice, si-i striga:

- Mary Ann, da fuga acasa si adu-mi manusile si evantaiul!

Speriata si nedumerita, Alice o rupse la goana in directia pe care i-o aratase.

- Pesemne ca-si inchipuie ca sunt menajera lui, spuse ea. Dar ar trebui sa-i duc totusi lucrurile, daca le gasesc.

Si acestea ajunsese la o casuta dragalasa si
ingrijita. Intra si se repezi la etaj, unde gasi manusile si evantaiul
pe o masuta de langa fereastra.

Tot pe masuta, ea gasi si sticluta.

- Poate daca beau din ea, murmura Alice, ma va face sa cresc din nou. M-am plictisit sa fiu atat de mica.

Si, inainte sa fi ajuns la jumatatea sticlei, se
trezi cu capul in tavan. Era prea mare ca sa mai poata iesi pe usa si,
pentru ca continua sa creasca, isi scoase o mana pe geam si picioarele
prin casa scarii.

Apoi, Alice auzi pe Iepure strigang la Mary Ann sa-i
deschida usa, proptita zdravan in piciorul ei. Dar cand vazu mana ei
uriasa iesind pe geam, Iepurele scoase un strigat. Alice isi vantura
mana prin aer si atunci o puzderie de pietricele se repezira asupra
ferestrei, azvarlite de Iepure.

Spre mirarea lui Alice, pietricelele se preschimbara
in prajiturele. Manca iute una si, ce sa vazi, incepu sa descreasca. Si
curand ajunse destul de mica pentru a putea iesi pe usa, unde gasi o
Soparla, inca ametita de lovitura pe care i-o arsese cand isi vanturase
mana prin aer.

Alice o lua la fuga cat o tinea picioarele. "As vrea
sa cresc pana la inaltimea mea obisnuita si sa mai gasesc odata gradina
aceea minunata", isi spuse ea. Se intalni cu o omida colorata in
albastru si galben, care sedea pe o ciuperca si tragea dintr-o
narghilea.

- Ma poti ajuta sa cresc pana la inaltimea mea obisnuita? o intreba ea pe Omida.

Creatura o privi somnoroasa.

- O parte a ciupercii te va face mai inalta, cealalta parte te face mai mica, spuse Omida.

Apoi se indeparta tarandu-se alene, lasand-o pe
Alice sa mediteze in fata ciupercii. Rupse o bucatica dintr-o margine
si o alta bucatica din marginea cealalta si se hotari sa incerce mai
intai bucatica din mana dreapta.

Abia ce muscase putin, ca simti cum creste.
Speriata, descoperi ca ajunsese cu capul deasupra varfurilor copacilor,
in timp ce gatul ii era lung ca un sarpe. Iute, lua o imbucatura din
cealalta jumatate de ciuperca si ciuguli din ea pana ajunse la
inaltimea ei obisnuita.

Apoi Alice rataci printr-o padure pana ce ajunse la
o casuta. Sub ochii ei, un Peste Valet se apropie in goana de usa
deschisa de o Broasca Valet. Pestele Valet scoase la iveala o tava, pe
care se afla o scrisoare si spuse;

- Pentru Ducesa. O invitatie de la Regina, la un joc de crochet.

"Trebuie sa fie Ducesa despre care vorbea Iepurele", isi spuse Alice.

Curioasa, Alice batu la usa, dar pentru ca nu-i
deschise nimeni, intra. Holul dadea intr-o bucatarie, unde o zari pe
Ducesa care sedea pe un scaunel si zgaltaia din toate puterile un
prunc. O bucatareasa amesteca intr-o oala care umplea aerul cu nori de
piper, iar o pisica mare dormea deasupra caminului, cu un zambet pe
fata. Aerul incarcat de piper era de nesuportat pentru Alice, care nu
stiu cum sa iasa mai repede.

Mare ii fu mirarea lui Alice cand constata ca pisica sedea acum pe creanga unui copac.

- Eu sunt Pisica din Cheshire, spuse aceasta somnoroasa.

- Ce fel de oameni locuiesc aici? intreba Alice.

- La dreapta sta un Palarier, raspunse Pisica. Iar la stanga, un Iepure de Martie. Amandoi sunt nebuni.

Apoi Alice dadu peste Iepurile de Martie si peste
Palarier, care isi luau ceaiul la o masa intinsa sub un copac, cu un
Harciog adormit intre ei. Palarierul ii spuse ca, in urma unui decret
al Reginei de Inima Rosie, pentru ei era totdeauna vremea ceaiului si
niciodata vremea de culcare sau vremea cinei. Nu peste multa vreme,
Alice porni mai departe.

Trecu printr-o usa taiata intr-un copac si se trezi
din nou in sala cea lunga. Lua cheia de pe masuta de sticla si ciuguli
din ciuperca pana ajunse inalta de-o schioapa. Apoi, in sfarsit,
deschise usita si patrunse in gradina minunata.

Uimita, Alice vazu cum gradinarii dadeau peste trandafirii albi cu vopsea rosie.

- Ce faceti aici? ii intreba.

- Regina nu poate suferi trandafirii albi, spuse un gradinar.

Alice incepu sa planga, dar mai apoi se indrepta de spate si zise:

- Prostii!

- Atunci, hai sa jucam crochet! stiga Regina.

Ciocanele erau de fapt flamingi, bilele erau arici,
iar portile erau soldatii care faceau podul. Pentru Alice, jocul era
destul de greu.

Ducesa si Iepurele Alb intrara si ei in jocul de crochet. Vazand-o pe Alice, Ducesa o cuprinse cu bratul.

- Nici nu-ti inchipui cat de mult ma bucur sa te revad, spuse Ducesa.
- Si cum iti place Regina? intreba Iepurele.

- Deloc, raspunse Alice. E atat de…

Dar o zari pe Regina care tragea cu urechea si continua:

- … sigur ca o sa castige, incat nici nu mai are rost sa mai jucam.

- La locurile voastre striga Regina. Ca de nu, va tai tuturor capetele!

Alice nu-si mai gasea ciocanul si bila. Vazand-o ca nu joaca, Regina tipa:

- Taiati-i capul!

- Dar, Majestatea voastra, protesta Alice, flamingoul meu a zburat, iar ariciul a luat-o la sanatoasa.

Chiar atunci se auzi in departare un strigat: "incepe procesul!".

Toata lumea se repezi in sala de judecata, unde
Juvete in lanturi statea in fata Regelui si a Reginei. O tarta mare,
asezata pe o masa, trona in mijlocul salii. In spatele ei sedeau
juratii, scriind preocupati pe tablitele lor. Privind scena, Alice
simti ca i se face foame.

- Juvetele de Inima Rosie a furat tarta Reginei, spuse Regele catre jurati. Va rog sa dati verdictul!

Pe neasteptate, Alice simti cum incepe sa creasca iar.

- Chem martorul urmator! striga ascutit Iepurele. Alice!

- Aici! tipa Alice, sarind cu atata graba, ca rasturna boxa cu jurati.

- Taiati-i capul! zbiera Regina.

- Cui ii pasa de voi? Spuse Alice, care crescuse de-acum la inaltimea ei obisnuita. Nu sunteti decat un pachet de carti de joc!

Auzind acestea, tot pachetul acela de carti de joc se arunca asupra ei, iar Alice se porni sa tipe, incercand sa le indeparteze.

Dintr-o data, Alice se trezi la poalele copacului, alaturi de sora ei.

- Ce vis curios am avut, spuse ea.

- Trebuie sa mi-l povestesti pe tot la ceai, ii raspunse sora ei.

Si, in timp ce-si beau ceaiul, Alice ii povesti minunatele ei aventuri in Tara Minunilor.
Sus In jos
emidiaconu
prichindelul stie-tot
prichindelul stie-tot
emidiaconu


Numarul mesajelor : 4288
Varsta : 46
Localizare : targu mures
Data de inscriere : 29/03/2008

povesti pt copii Empty
MesajSubiect: Re: povesti pt copii   povesti pt copii Icon_minitimeVin 5 Sept - 7:44:03

Bambi



A fost o data ca niciodata o poienita inflorita unde
a venit pe lume un pui dragalas de caprioara. Il chema Bambi; era fiul
Regelui padurii si toate animalele au venit sa-l vada.

Bambi avea o fire vesela si era foarte curios. Ar fi
vrut sa cunoasca toate vietatile padurii. Dar cel mai mult ii placea sa
se joace cu verisorii lui, Blanita-Mladita si Botic-Mic.

Pana la venirea verii, Bambi invatase multe lucruri de la mama lui: despre flori, despre fluturi, despre lacuste…

In plus, avea deja destui prieteni: iepurasul, soricelul, cintezoiul si veverita.

De cum a sosit toamna, au inceput ploile.

Intr-o zi, pe cand se juca impreuna cu prietenii, Bambi s-a ratacit.

Dar Regele padurii, Marele Cerb, l-a gasit si l-a dus inapoi la mama lui.

Iarna, o alta primejdie s-a abatut peste linistea
padurii: vanatorii! Ei au sosit pe intinderea alba si au omorat, fara
mila, multe animale. Pe mamica lui Bambi au doborat-o cu un glont.

La sfarsitul iernii, Bambi se facuse mare, dar adesea ii era dor de mama.

Regele padurii, tatal lui Bambi, il invata cu grija sa recunoasca mirosurile, ierburile si toate zgomotele.

Intr-o zi, Bambi a simtit in sold o durere ascutita: il ranise glontul unui vanator.

A reusit sa fuga cu greu si s-a dus la tatal lui, Regele padurii. Acesta l-a adapostit si l-a ajutat cu blandete sa se vindece.

Cand s-a intors in padure, animalele s-au bucurat sa il vada din nou printre ele.

Mai tarziu, Bambi a fost ales Rege.

Venise acum randul lui sa aiba grija de Blanita-Mladita si de celelalte animale.
Sus In jos
emidiaconu
prichindelul stie-tot
prichindelul stie-tot
emidiaconu


Numarul mesajelor : 4288
Varsta : 46
Localizare : targu mures
Data de inscriere : 29/03/2008

povesti pt copii Empty
MesajSubiect: Re: povesti pt copii   povesti pt copii Icon_minitimeVin 5 Sept - 7:47:12

Copilul cel istet

A
fost odata un om bogat, caruia ii murise sotia. El nu mai avea nici un
neam, nici macar vreun var mai indepartat sau vreun unchi. Din aceasta
pricina era tare mahnit si nu stia cum sa-si faca rost de o ruda, ca de
insurat a doua oara nu mai vroia, pentru ca si-a iubit foarte mult
nevasta. Intr-o zi i-a venit o idee trasnita, sa umble de dimineata
prin cetate si prima fiinta ce-i va iesi in cale, sa-i fie copil de
suflet.

Mergand asa fara tinta a intalnit un sarpe micut. Omul l-a intrebat pe
sarpe daca vrea sa-i fie copil de suflet, ca-i va da tot ce isi va
dori, iar cand va muri ii va lasa intreaga avere. Sarpele a raspuns ca
vrea, numai sa se invoiasca.

- Cum adica sa ne invoim -a intrebat omul.
- Nu iti cer nimic mai mult, decat sa ma porti intotdeauna in carca -zise sarpele.
Omul s-a invoit bucuros si sarpele i s-a incolacit in jurul gatului.

De atunci au fost nedespartiti. Toate le faceau impreuna, mancau
impreuna, dormeau impreuna si erau multumiti unul de celalalt. Omul i-a
dat sarpelui tot ce si-a dorit si l-a iubit ca pe propriul copil.

Numai ca omul a imbatranit, iar sarpele a crescut. Omul nu il mai putea
cara in carca de garbov ce era pe sarpe, care de atata bine crescuse
foarte mult. Degeaba l-a tot rugat omul pe copilul sau de suflet sa se
dea jos, macar cateva ore, sa mai poata respira si el in voie, sarpele
era de neclintit in hotararea sa de a respecta vechea invoiala.

Disperat omul s-a dus la judecator si l-a rugat sa-i faca
dreptate.-Ajutati-ma, domnule judecator, pentru ca nu mai rabd aceasta
povara!
Dar dupa ce sarpele a povestit cum le-a fost invoiala, judecatorul a
zis ca nu are ce sa faca. Sarpele si-a tinut fagaduiala, fiindu-i
copil, atunci si omul trebuie sa-l poarte la gat pana va muri.

Omul a plecat de la judecator si mai necajit decat a fost inainte,
pierzand orice speranta. In drum spre casa a vazut niste copii cara se
jucau si s-a apropiat de ei. Kamill Maximilian statea pe un bustean, el
era imparatul, iar langa el pe un bustean mai mic, Maria-Alexandra in
chip de imparateasa. Ceilalti copii se inghesuiau in jurul lor,
ascultand poruncile. Omul a intrebat copiii daca nu ii pot face si lui
judecata. Ei au raspuns foarte seriosi, ca se poate. Atunci omul si-a
povestit necazul. Cand a vrut sa zica sarpele ceva, Kamill Maximilian a
strigat la el:
- Cum indraznesti sa ii vorbesti de acolo de sus imparatului. Nu stii
ca impricinatii trebuie sa stea la judecata jos la pamant.
Cand sarpele a coborat Kamill a zis:
- Acest copil, caruia nu ii este mila de parintii lui, nu merita sa vada lumina soarelui.
Pe el copii, aruncati cu pietre!
Iar copii au aruncat cu pietre pana au strivit sarpele. Omul a plecat acasa mantuit de judecata unui copil
Sus In jos
beatrice2007
* ajutor admin *
* ajutor admin *
beatrice2007


Numarul mesajelor : 3533
Varsta : 55
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 18/05/2008

povesti pt copii Empty
MesajSubiect: Re: povesti pt copii   povesti pt copii Icon_minitimeVin 26 Sept - 10:33:48

Poveste cu un copil care le stie pe toate


- Tu ştii ce este un tată?
- Dar tu ştii? am căutat eu, povestitorul cel mai laş, o scăpare...
- Da, scrie acolo: un tată este un om care îţi răspunde la orice-ntrebare.


Luat prin surprindere, altă dată:
- Tu ştii ce este un tată?
- Păi, nu ne-am lămurit?
- Nu, că un tată nu este acelaşi lucru la infinit.


Într-o zi, nu am mai răbdat de curiozitate şi m-am dus la copilul care le ştie pe toate.
- Tu ştii ce este un tată?
- Da.
- Păi, ce este? mi-am luat, cu greu, o voce firească.
- Un tată este un om care are nevoie de o mamă ca să trăiască!


Pe urmă tata a mai fost:
un bucătar atunci când mama nu este acasă,
un om vesel care îi învaţă să se prostească pe copii,
cineva care te păzeşte şi îţi spune pe întuneric o poveste frumoasă
şi multe, multe altele...


Dar, ca să nu le uiţi, trebuie să le scrii...
Sus In jos
beatrice2007
* ajutor admin *
* ajutor admin *
beatrice2007


Numarul mesajelor : 3533
Varsta : 55
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 18/05/2008

povesti pt copii Empty
MesajSubiect: Re: povesti pt copii   povesti pt copii Icon_minitimeVin 26 Sept - 10:35:05

Poveste cu un om mare care voia să fie mic

Nu ştiu cum să vă zic, dar a fost odată un om mare care voia să fie mic. Toţi oamenii mari visau să fie şi mai mari, iar unii copii se străduiau să se ţină după ei, de aceea când îi întrebai despre un lucru sau altul înmulţeau totul cu trei. Nu înţeleg de ce doreau să fie, să aibă, să poată... orice, acum mai mult decât niciodată. Doar omul despre care nu ştiu cum să vă zic voia să devină din bogat mai sărac şi din mare mai mic.


I-ar fi plăcut cel mai mult să fie precum o furnică. Aşa că s-a dus la ea, plin de frică. Furnico, mă gândesc că poate ai vrea să fii şi tu, într-o zi, Cineva! Dar furnica nu îi răspunse, după cum aţi ghicit, iar omul nostru plecă necăjit.


A încercat la un greier care cânta... Greieruşule, spune-mi că nu ţi-ar displăcea să ai o căsuţă plină cu cele mai multe şi mai proaspete grăunţe de pe pământ! Dar greieruşul a răspuns: şi dacă atunci nu o să mai îmi placă să cânt?


La cine nu s-a dus, a luat la rând toate făpturile mici. Ar fi avut ceva şanse la un arici... Sau la o broscuţă râioasă, alungată, pentru faptul de a se fi scărpinat, dintr-un cor... Însă omul nostru, atât de mare, nu a fost destul de convingător.


Nu-i mai rămânea de făcut decât să aştepte să treacă zilele câte-un pic, câte-un pic...Totuşi, nu să se împuţineze la trup însemna pentru el să devină mai mic.


Ci altceva! Poate o nebunie… Să devină atât de mic, încât totul în jur să capete măreţie!
Sus In jos
beatrice2007
* ajutor admin *
* ajutor admin *
beatrice2007


Numarul mesajelor : 3533
Varsta : 55
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 18/05/2008

povesti pt copii Empty
MesajSubiect: Re: povesti pt copii   povesti pt copii Icon_minitimeVin 26 Sept - 10:38:06

Legenda Mureşului şi a Oltului (folclor)

Trăia odată un împărat pe vârful unui munte, într-o cetate cu două turnuri. Şi odată, într-o vară, a plecat împăratul acela la război şi nu s-a mai întors.
Împărăteasa a trimis soli în toate părţile, să dea de urma soţului ei, şi s-au dus solii cercetând până la marginile lumii, şi s-au întors după vreme îndelungată, fără bucurie.
Şi avea împărăteasa doi copii, care se jucau în ţărână când a plecat tatăl lor să se războiască; iar acum erau mari şi flăcăi de însurătoare. Unul crescuse în turnul dinspre miazănoapte, celălalt în turnul dinspre miazăzi, şi amândoi erau feluriţi la fire şi la gânduri, dar unul şi unul la chip şi la făptură.
Şi s-au înţeles ei să plece de-a lungul lumii şi să caute pe tatăl lor. Mama lor a plâns şi de bucurie, şi de durere când a aflat de hotărârea lor; de bucurie că are flăcăi atât de vrednici, şi de durere, că se temea să nu-i piardă. Dar i-a povăţuit să se ţie veşnic împreună, cum ţin boii la jug, şi veşnic drumul unuia să fie drumul celuilalt. Şi i-a binecuvântat şi le-a dat voie să plece, şi iarăşi i-a sfătuit să meargă în tovărăşie nedezlipită, şi au plecat flăcăii.
Dar abia părăsiră cetatea părinţilor şi au început să nu se înţeleagă la drum, căci erau feluriţi la fire şi la gânduri. Cel crescut în turnul dinspre miazănoapte a apucat-o pe partea unde fusese turnul în care a crescut.
Pe unul îl chema Mureşul, pe celălalt Oltul.
Şi de acolo, din creştetul muntelui, li s-a despărţit cărarea, că Mureşul a pornit spre miazănoapte, iar Oltul spre miazăzi. Şi era Oltul sfărâmicios şi iute din fire, şi a apucat nebuneşte la vale, spre ziuă senină, iar Mureşul era întunecat cu inima şi liniştit ca noaptea paşnică, şi a apucat încet, încet, spre miazănoapte.
După câtăva vreme însă, pe Mureş l-a ajuns dorul de frate său şi i s-a întristat sufletul şi de aceea s-a întors spre miazăzi să-şi afle fratele. Şi nu l-a mai aflat, ba şi-a pierdut şi calea şi a apucat în altă parte, tot liniştit şi cu inima în pace.
Dar mama lor, când a văzut că s-au despărţit chiar la casa părintească, a alergat să le curme drumul, dar nu era chip să-i ajungă, mai ales că ei fugeau în două părţi. Şi a plâns împărăteasa [...], şi într-acel minut, amândoi băieţi s-au făcut râuri şi râuri au rămas [...].
Sus In jos
beatrice2007
* ajutor admin *
* ajutor admin *
beatrice2007


Numarul mesajelor : 3533
Varsta : 55
Localizare : Bucuresti
Data de inscriere : 18/05/2008

povesti pt copii Empty
MesajSubiect: Re: povesti pt copii   povesti pt copii Icon_minitimeVin 26 Sept - 10:39:43

Poveste cu două litere

Două litere oarecare vorbeau între ele cu voce tare.

- Suntem închise în cartea asta pentru vecie! zise o Majusculă stacojie, pentru care eu, un scriitor codaş, nutrisem când eram mititel un respect uriaş.

- Asta este părerea ta, eu zic că ne putem oricând fofila! răspunse o literă mărunţică, aflată nu prea departe, străduindu-se pentru început să iasă de sub semnul de carte.

- Lasă, că ştiu eu mai bine, cunoşteam multe majuscule ca şi mine... Ne adunam, pline de măreţie, în jurul câte unui subiect... Dar astăzi unde sunt? E suspect!

- Ascultă… Auzi un foşnet ? Mie mi se pare că o să ieşim foarte curând la plimbare…

- Nu mai sper, este inutil…

- Ah, dacă am avea norocul să trecem pe sub ochii unui copil… Să fim citite o dată şi încă o dată, la nesfârşit…

- Ajunge, dragă, m-am plictisit…

Dar minunea se petrecu… Şi ţinu fix trei zile. Cât îi luă unei fetiţe curioase şi sprintene să ajungă până la capătul ultimei file…
Sus In jos
mary.24
prichindelul nou-venit
prichindelul nou-venit
mary.24


Numarul mesajelor : 142
Varsta : 46
Localizare : AICI LINGA VOI
Data de inscriere : 06/10/2008

povesti pt copii Empty
MesajSubiect: Re: povesti pt copii   povesti pt copii Icon_minitimeLun 10 Noi - 9:21:51

noi albinele :: Trantorul a plecat sa se plimbe prin gradina si s-a intors seara tarziu. Nu era obosit cand a intrat in stup. De ce sa fie? De somn? A dormit pe o floare de nalba... A visat ceva, tolanit pe un trandafir rosu... S-a certat cu un fluture... A vorbit ceva cu o viespe. Si ziua a trecut. Atata paguba! Maine o sa fie alta zi, gandi trantorul si se-ndrepta repede spre sala de mese a stupului. Nu gasi pe nimeni acolo. Trantorul a plecat sa se plimbe prin gradina si s-a intors seara tarziu. Nu era obosit cand a intrat in stup. De ce sa fie? De somn? A dormit pe o floare de nalba... A visat ceva, tolanit pe un trandafir rosu... S-a certat cu un fluture... A vorbit ceva cu o viespe. Si ziua a trecut. Atata paguba! Maine o sa fie alta zi, gandi trantorul si se-ndrepta repede spre sala de mese a stupului. Nu gasi pe nimeni acolo. Si nu-si vazu nici ceasca pe nicaieri. Suparat, incepu sa strige:
- Ei, dar unde-i cescuta mea? Unde-i cornuletul meu?... Nemaipomenit...
O albina mai in varsta, cu o matura sub aripa, se apropie de el si-i spune:
- Nu te enerva... Mananci ce ai adus.
- Nu inteleg ce vrei sa spui...
- Nu ti se mai da mancare de azi inainte, ii spuse batrana albina.
- Dar mor de foame. Nu se poate... Am tot dreptul la portia mea!.
- Poftim matura, fa curatenie pe sub cei doi faguri...
- Eu? Eu cu matura?... Dar n-am muncit niciodata.
- Ei, vezi?... Asta-i pricina... Noi muncim si noi mancam... mierea nu pica din cer... Nu te trimite nimeni sa alergi prin flori... Dar de curatat, de reparat, de aerisit, de adus apa la pui, de luptat cu dusmanii nostri din afara, ma rog, se gaseste de lucru...
- Si cine a hotarat toate astea?...
- Noi, albinele...
- Am sa ma plang impotriva voastra...
- N-ai decat...
- Am sa ma plang stapanului prisacii... 0 sa vedeti voi. O sa va para rau!
Si trantorul, suparat, iesi pe urdinis... Pe unde o fi umblat, n-a putut sa afle nimeni. Daca-l intalniti cumva, explicati-i voi cum stau lucrurile cu cei care nu vor sa munceasca.
Sus In jos
Continut sponsorizat





povesti pt copii Empty
MesajSubiect: Re: povesti pt copii   povesti pt copii Icon_minitime

Sus In jos
 
povesti pt copii
Sus 
Pagina 1 din 1
 Subiecte similare
-
» Povesti cu talc
» rugaciuni pt copii
» Copii langa bradut
» TRICOTAJE COPII va invita la concurs
» Punctaj pe pagini -Copii langa bradut !

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
mamici&prichindei :: biblioteca prichindeilor :: Poezii,poezioare,proverbe si zicale-
Mergi direct la: