poezii, poezioare,proverbe si zicale care incep cu litera F

FAMILIA MEA
Cand pe lume am venit,
Doi ochi negri am zarit.
Ma priveau cu incantare
De parca eram un Soare.

Mai tarziu, eu am aflat
Cine-n brate m-a purtat,
Si m-a leganat usor,
Ca s-adorm incetisor.

Era chiar mamica mea
Ce in brate ma tinea !
Tot timpul ma ocrotea,
Si-mi placea caldura sa.

Am vazut apoi, mereu,
Un om care imi zambea.
Si statea la capul meu,
Si cu grija ma veghea.

Era tata ! Am aflat
Cand am vrut sa sar din pat.
El mi-a zis: Ce faci aici?
Un-te crezi tu, ursulici?

Si vai ce s-a bucurat
Cand pe nume l-am strigat !
I-am zis: �Ta-ta, Ta-ta-ta�,
Si pe loc l-am dat gata.

FURNICA
O furnica duce-n spate
Un graunte jumatate

-Incotro fugi surioara?
-Ia, ma duc si eu la moara
Si-s grabita, si-s grabita
Ca mi-i casa ne-ngrijita
Si mi-s rufele la soare
Si copii-mi cer mancare!

Nu, la noi in musuroi
Nu e timp pentru zabava
Ca de n-ar fi cu isprava
Ar fi vai s-amar de noi!

FURNICUTA
O fărâmă, atâtica,
E furnica.
Dar e tare gospodină!
De cum zorii se lumină,
Hrana de pe câmp adună
Pân’ dă soarele s-apună.
Şi de-o fi iarna geroasă,
Furnicuţei nici că-i pasă.

FURNICILE
Ia uitaţi ce e aici!
O coloană de furnici.
Iute cară în spinare
Bucăţele de mâncare,
Cât mai sunt zile frumoase,
Până vin cele geroase.

Un copil din grupa mică
O întreabă pe furnică:
- Ce tot cari, tu, în spinare
Cât este ziua de mare?
Nu ţi-e greu, nu oboseşti?
Stai puţin să te odihneşti!

- Of, nu pot, copile dragă,
Eu muncesc ziua întreagă,
Car, adun în muşuroi
C-am copiii mici... şi-apoi
Ai şi tu părinţi ca mine,
Ştii cât muncesc pentru tine?

Furnicutele
Uite,-mi zise o fetiţă
frumuşică foc,
aici,
am făcut eu o piscină
pentru câteva
furnici.
Tare mult cred că le place,
am adus şi o
saltea,
e cam moale, că-i din
pâine,
dar, să ştii, se bat pe ea!
Le-am făcut şi
trambulină,
c-am furat, sst, o măslină,
hai, furnico, în picioare,
urcă-te
pe scobitoare!
Vezi, aici e numai
apă,
furnicuţele să-ncapă,
că sunt multe şi-or să vină
şi mai multe
la piscină.
Eu, un pic, m-am
îngrozit,
cu furnici ne-am pricopsit -
ce noroc să ai în casă
o minte
ingenioasă!
Dar nu înţeleg de ce,
după ce le stropesc
bine,
ca să le învăţ cu apa,
zise,
fug aşa de mine...

**Fluturii**

Fluturi albi si rosii,
Si pestriti, frumosi,
Eu ii prind in plasa,
Cand mama ma lasa.
Eu ii prind din zbor,
Insa nu-i omor;

Ci ma uit la ei,
Ca sunt mititei,
Si frumosi, si-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rau, deloc.

Si daca ma joc
Cu vreunul, stiu
Binisor sa-l tiu
Si pe toti, din plasa,
Ii ajut sa iasa,
Si sa plece-n zbor
Dupa voia lor.

Fetita mea











lumea toată,
dintr-o dată,
nu-i încape-n ochişori -
rând pe rând, i se arată
vechi minuni
în noi culori

tot ce vrei
şi ce nu vrei
strânge-n căpuşorul ei -
şi sortează şi preface
şi aruncă
ce nu-i place

până când,
foarte curând,
va-mpărţi din bucurii
din tristeţi şi din mirări
cu toţi ceilalţi
copii

Fetita cu fundita











O fetita cu fundita
Se ducea la gradinita
Si mamica o-ntreba:
"Un'te duci fetita mea?"
"Ia ma duc la gradinita
Sa ma fac o doctorita
Dar taticu-i suparat
Ca n-are si el baiat."

Fulgul de zapada












Pe obraz, pe nas, pe umar,

Tot cad fulgii fara numar

S-a oprit in palma unul,

Iute, iute, inchid pumnul

Desfac pumnul,


Unde-i fulgul?

Am in mana-un strop de roua,

Sau un bob de apa, ploua?

S-a topit in mana mea

Ca o lacrima de nea






Pe obraz, pe nas, pe umar,

Tot cad fulgii fara numar

S-a oprit in palma unul,

Iute, iute, inchid pumnul.

Desfac pumnul

Unde-i fulgul?

Am in mana-un strop de roua,

Sau un bob de apa, ploua?

S-a topit in mana mea

Ca o lacrima de nea.

Pe obraz, pe nas, pe umar,

Tot cad fulgii fara numar

S-a oprit in palma unul,

Iute, iute, inchid pumnul.

Desfac pumnul

Unde-i fulgul?

Am in mana-un strop de roua,

Sau un bob de apa, ploua?

S-a topit in mana mea

Ca o lacrima de nea.

Pe obraz, pe nas, pe umar,

Tot cad fulgii fara numar

S-a oprit in palma unul,

Iute, iute, inchid pumnul.

Desfac pumnul

Unde-i fulgul?

Am in mana-un strop de roua,

Sau un bob de apa, ploua?

S-a topit in mana mea

Ca o lacrima de nea.

FATA MOSULUI

Aţi văzut-o, n-aţi văzut-o,
Eu atât vă spun, există.
Când nu râde toată vremea,
E fetiţa
Cea mai tristă.

Mai ales de se întâmplă
Să înşire jucării,
Trebuind să le adune -
Iarăşi? -
La sfârşit de zi.

Ea e Albă ca Zăpada
Tot chemând pitici la masă.
Alteori Cenuşăreasa,
C-un papuc
Intrând în casă.

E şi-Alice şi Frumuşica,
Dulce, precum
Degeţica.

Doar atât, vedeţi, nu e
Fata moşului...

De ce?

FAT-FRUMOS SI ZMEUL

Într-o zi Făt-Frumos şi-a luat lumea-n cap,
S-a urcat într-un Ferrari şi-n lume a plecat.
Auzise de un zmeu tare nătărău
Îşi făcea iluzii că-i prin Chişinău.
Îl găsi pe Greuceanu, un vechi contrabandist,
Ce trafica arme în stofă de batist.
Acela-i spuse despre o armă foarte
inteligentă
Ce se vindeau pe piaţa neagră fără de
patentă.
(Ea trimite rachete fără greş în ţintă.)
Astfel se termină şi fraza sa succintă.
El îşi umplu maşina cu multă dinamită,
Îşi luă mitraliera şi-armura nimerită.
Desigur, îşi luă şi arma cea deşteaptă
Cu care-ar omorî pe zmeu dintr-o dată.
Merse zi şi noapte pe autostradă,
Când pe-un câine mai să-l radă.
Câinele-i vorbi cu glas omenesc:
Străine, cum să te răsplătesc
Poate o mină să îţi dăruiesc?
Nu e pentru ce. Mulţumesc.
Câinele-i dădu o mină în batistă
Şi apoi îl puse să semneze-o listă.
Făt-Frumos a plecat şi apoi, obosit,
La barul Sf. Miercuri el a poposit.
Un whisky, te rog.
500$. Mulţumesc. Ia loc.
După ce cu un hot-dog el se înecă
Îşi luă scurta de crocodil şi plecă.
Mobilul sună douăsprezece jumate.
La castel în poartă cine pe cine-l bate?
Bodyguard-ul zmeului stătea şi râdea
Dar Făt-Frumos cu dinamită îl ucidea.
Zmeul se-ntristă nespus
Computerul său îl arăta prea sus.
Făt-Frumos cu mâna îi distruse poarta
Nu era el hacker să spargă lăcata.
Zmeul atunci la balcon ieşi
Mâncă “Stimorol-PROZ” şi la el răcni:
Cum vrei, ţărane, în săbii să ne luptăm,
Cu dinamită să ne împroşcăm
Sau cu mitraliera să ne împuşcăm.
Făt-Frumos cu mitraliera pe zmeu îl găurea,
Zmeul aluzie la morile de vânt făcea.
Dar gloanţele, ca şi zilele, le erau
numărate
Aşa că aversele erau pe terminate.
Zmeului nu-i ajungea o doagă,
Sabia electrică şi-a scos-o din teacă,
Dar nici celălalt nu era mai prejos
Sabia electrică şi el tot şi-a scos.
S-au luptat cât s-au luptat,
Dar săbiile au explodat.
Atunci zmeul aruncă rapid
O rachetă plină cu acid.
Armura lui îndată se topi
50% din viaţă-i luă şi Făt-Frumos răcni.
Atunci el orzul pe gâşte l-a stricat
C-a luat o bombă inteligentă şi-n cap i-a
aruncat
Dar asta nu i-a ajutat,
Căci zmeul avea capul pătrat.
Zmeul cu o rachetă îl răni
Şi-amândoi căzură la pământ, iar zmeul
înlemni:
O cucuvea zbura c-o sticlă de Sprite în gură
Şi zmeul o ameninţă cu o cătătură:
- De nu-mi dai un pic să beau
Din sticla ta spurcată,
Pe mâna killer-ului te dau
Şi te omoară-ndată.
Îţi dau o mie de dolari
Şi cârnăciori de zmeu,
De-mi dai să beau trei gâturi mari
Şi te-oi scăpa de rău.
Dar cucuveaua se temea de zmeu
Că-i prost ca un măgar şi tare ca un leu.
Astfel cucuveaua aruncă o monedă
Şi căzu aversul ei care intră-n legendă,
Căci după el s-a numit locul cela de-atunci -
Zgomotul ei răsună peste lunci.
Aversul însemna că Spriteul l-a băut zmeul
Şi se otrăvi cu el - otravă de tot felul.
Apoi viteazul îi dădu Orbit-Leuştean
Şi zmeul adormi buştean.
Când deodată se sculă,
Scârbit, se şi înfurie.
Zmeul se târă cu greu până-n tancul său
Ce era bronat ultimul model.
Se porni cu o viteză spre Ferrari-ul nou
Dinamita explodă într-un prelung ecou.
Făt-Frumos scăpă cu viaţă căci căzu-ntr-o
râpă
Un enunţ ce-i scris în pripă.
El găsi într-un ungher
În castel un frigider
Ticsit cu Făt-Frumoşi
Parcă din oală scoşi.
Un anunţ apăru pe autostradă
Ce era scris pe-un condur de zmeoaică
(Zmei la grătar - cinci lei un pahar
Dar veniţi în zadar căci el este amar.)
Şi m-am suit într-o navă
Şi v-am spus o ispravă.
Dacă nu v-a plăcut,
Acuşi o iau de la-nceput.

Fata mea

Lumea toată,
dintr-o dată,
nu-i încape-n ochişori -
rând pe rând, i se arată
vechi minuni
în noi culori
tot ce vrei
şi ce nu vrei
strânge-n căpuşorul ei -
şi sortează şi preface
şi aruncă
ce nu-i place
până când,
foarte curând,
va-mpărţi din bucurii
din tristeţi şi din mirări
cu toţi ceilalţi
copii.

Furnicuta


Un copil din grupa mica
S-a-ntalnit cu o furnica
Ce tot cari tu in spinare
Cat este ziua de mare?
Nu ti-e greu, nu obosesti?
Stai un pic sa te-odihnesti!
Of, nu pot, copile draga,
Eu muncesc ziua intraga
Car, adun in musuroi
C-am copiii mici si-apoi
Ai si tu parinti ca mine
Stii cat muncesc pentru tine?