orasul meu

hai lasa Cristina ,nu cred ca e mai saraca ca Romania! lol!

Stiu sa respecte portughezii tot ce au ,istorie,traditie si cultura.Sunt oameni educati! Big hog!

da dar intre tarile UE este considerata o tara mai saraca. fata de romania ii bineanteles la 50 de ani distanta orasul meu - Pagina 3 90919

din pacate

super orase frumoase toate

foarte frumoase oarsele voastre imi plac foarte mult dar mie imi place ca oras muresul ,ii un oras mic si foarte curat si ii foarte linistit fata de cluj unde locuiesc eu . Clujul ii un oras foaret aglomerat noi astia din cluj parca traim in bucuresti , toate is scumpe . orasul meu - Pagina 3 470239

pai te asteptam la mures..

cred ca am sa vin la gradina zoologica luna asta .multumesc pt invitatie

te asteptam,poate luam legatura pe mess si ne intalnim..

cand vin va anunt ... orasul meu - Pagina 3 554842

asteptam...gasesti id meu...diaconu_emi

e gasca mare la Tg Mures..ai cu cine te intalni! orasul meu - Pagina 3 734677

ai dreptate Luminita si eu asa alege TG Muresul !!!!!
Clujul mi se pare imens ,nu m-as descurca in oras fara troleu ,tranvai desi am umblat si in cluj si in Tg mures ca m-au durut picioarele .Dar in Tg Mures ma descurc fara GPS! orasul meu - Pagina 3 29174

cuscra iti place la noi..

foarte mult si mai ales la flori ca a spus sa ne mutam la tg mures!!!!!
eu din liceu umblam in Tg Mures dinainte de revolutie!!!!!

pai trimitel pe flori aici la liceu...

chiar liceu nu dar poate facultate!!!!!!!

Dominînd împrejurimile de pe culmea unui deal din imediata apropiere a localităţii Almaşu, cetatea cu acelaşi nume se confundă cu istoria locurilor. Chiar dacă din vechea construcţie, ridicată cel mai probabil în secolul XIII, mai sînt în picioare astăzi doar cîteva ruine, cadrul natural în care se află face din locul respectiv o zonă cu potenţial turistic deosebit, nevalorificat încă.
Conform datelor puse la dispoziţie de Csók Zsolt, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, la începutul secolului XIII, proprietar al domeniilor din zona Almaşu era aparţinătorul unei ramuri a familiei Borşa, Dezso (Dezideriu), fiul voievodului Transilvaniei Gyork. Se presupune că aceştia au construit cetatea de la Almaş, de aici şi denumirea de cetatea lui Dezsõ şi satul lui Dezso. De la începutul secolului al XIII-lea, cu ocazia întronării regelui Carol Robert de Anjou, a început şi politica de diminuare a influenţelor nobiliare din teritoriu, astfel că cetatea a fost scoasă din posesiunea familiei Borşa şi a fost numită cetate regală, dar în jurisdicţia voievodului Transilvaniei. Cetatea este amintită prima dată în anul 1370, cînd regele Ludovic cel Mare o donează magistrului Bebek Gyorgy şi fiilor acestuia Imre şi Detre, respectiv nepoţilor Gyorgy, Laszlo şi Ferenc.
De-a lungul secolelor XV şi XVI, cetatea a fost supusă unor asedii rezultate din conflictele între nobilimea din Transilvania şi regele Ungariei. În timpul Războiului de 15 ani, generalul Basta a asediat cetatea şi a oferit apărătorilor ei libertatea în schimbul predării cetăţii, dar soldaţii lui Basta au măcelărit în cele din urmă locuitorii cetăţii. În 1658, cetatea a suferit ultimul mare asediu: a fost ocupată de tătarii care veneau din direcţia Clujului şi mergeau spre Poarta Meseşană. Asediatorii au înrobit localnicii şi au incendiat cetatea.
Deşi în ruină astăzi, turnul donjon (turnul principal, cel mai bine fortificat al unui castel medieval) al cetăţii, singura construcţie supraterană, domină împrejurimile. Vizibile de la mare distanţă, ruinele cetăţii nu beneficiază, din păcate, de nici o semnalizare prin panouri sau indicatoare ce te-ar putea atrage către locul respectiv. Cu toate acestea, cetatea e vizitată sporadic de pasionaţii de istorie şi amatorii de drumeţii. De altfel, cu minime indicaţii de la localnici, poţi ajunge uşor, chiar şi cu maşina, pe un drum de pămînt ce traversează o păşune, pînă la poalele Dealului Cetăţii, la scurtă distanţă de monumentul istoric. De la locul din care drumul devine inaccesibil maşinilor, după doar cîteva minute de urcuş (cam abrupt, ce-i drept), cei aproape 10 metri ai turnului donjon al castelului apar brusc în faţa ochilor, dintr-un noian de vegetaţie luxuriantă, pe care nimeni nu s-a obosit să o îndepărteze. La cetate nu există nimeni şi nimic care să îţi spună istoria locurilor.
Se pare că fortificaţia avea două sectoare distincte: cetatea de sus, care a constituit probabil nucleul iniţial, şi o fortificaţie exterioară, spre nord. “Cetatea inferioară îngloba un palat, casa doamnelor, casa pentru oaspeţi, casa dorobanţilor şi o bucătărie. Din cetatea inferioară în cea superioară se putea ajunge printr-o poartă. Partea superioară proteja palatul, casa domnului şi a doamnei, parohia, capela, închisoarea, camera de spălat, camera oaspeţilor şi bucătăria. Sub cetate aveam de-a face cu grădina de zarzavaturi, vie, stupi de albine, livadă. Cetatea era şi proprietara unei berării, şi a unei mori. Azi se pot vedea zidul de sud - vest al donjonului şi fundaţiile anexelor de incintă. Donjonul a fost construit din piatră locală şi avea o înălţime de circa 20 metri. Paramentele zidurilor încă în picioare păstrează urmele grinzilor care susţineau etajele şi urma hornului unei sobe de cahle, de colţ”, precizează Csók Zsolt.
Eugen Uivari, primarul comunei Almaşu, cunoaşte situaţia cetăţii şi afirmă că doreşte o mai bună punere în valoare a monumentului istoric amintit. Concret, un prim pas în acest sens va fi făcut în perioada imediat următoare, prin organizarea pe un platou de la poalele cetăţii, în data de 16 august, a primei ediţii a zilelor comunei Almaşu, sub denumirea “Zilele Cetăţii”.
Aşa cum se arată şi pe site-ul Consiliului Judeţean Sălaj, comuna, cea mai mare din judeţ, este una cu potenţial turistic evident. “Din punct de vedere turistic, comuna Almaşu se poate mîndri cu un fond turistic natural şi antropic de excepţie. Fîneţele naturale şi arboretele de la Stana sînt o locaţie perfectă pentru practicarea turismului de sfîrşit de săptămînă, areal care poate fi inclus cu succes în rîndul rezervaţiilor naturale. Fondul turistic natural al comunei este completat de obiectivele turistice de origine antropică de mare valoare, cum sînt ruinele Cetăţii Almaşului, castelul Csaki (1815-1819), Biserica reformată din Sfăraş (1750), Biserica reformată din Stana, cu tavan casetat (1640), toate înscrise în lista monumentelor de arhitectură cu valoare de patrimoniu”, se precizează pe site-ul CJ Sălaj.

trecatoare cetatea Almasului

cetatea Almasu

Almasu

Biserica ortodoxa din Almasu costruita in 1854

Biserica reformata din Almasu 1881

Într-un document (dijmă papală) din 1332 este menţionată plata unei dări de 40 denari a unui preot roman (catolic) din Novum Forum Siculorum, tradus în română prin Târgul Nou al Secuilor

În anul 1230 călugării dominicani ajunşi în Ardeal numesc Târgu Mureşul,Asserculis, deoarece majoritatea caselor din oraş avea acoperişurile din scânduri.

Alte denumiri din această perioadă poartă amprenta negustorilor care au tranzitat oraşul sau care au făcut schimburi cu populaţia băştinaşă. Germanii au numit oraşul Neumarkt, adică Târgul Nou, iar grecii ajunşi în arcul intracarpatic îl numesc Agropolis, Târgul Cerealelor în limba română.

În anul 1370 oraşul îşi schimbă vechea denumire Novum Forum Siculorum şi poate fi găsit în documentele vremii ca Szekelyvasarhely, Târgul Secuiesc în română.

În 1616 prin diploma din 29 aprilie Gabriel Bethlen schimbă încadrarea administrativă a oraşului din târg în oraş regesc. Tot prin această diplomă oraşul este numit Târgu Mureş, Marosvasarhely în ungureşte şi oficializează vechea stemă a oraşului, un braţ de om tăiat de la umăr şi îmbrăcat în fier, care ţine o sabie înfiptă într-un cap de urs şi o inimă.
[modifică]Istoric

Tărgu Mureş în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

Săpăturile efectuate de arheologul Ştefan Kovácsau confirmat faptul că teritoriul de azi al oraşului Târgu Mureş a fost locuit încă din preistorie. Au fost descoperite o serie de locuinţe preistorice, resturi de oase, vase de lut, obiecte de cremene şi de bronz, mici statuiete de pământ datate ca fiind din 2000 î. de Ch. Sapaturile arheologice au scos la iveală urme umane din epoca pietrei lustruite, a celei de bronz şi a fierului; s-au descoperit şi vestigii aparţinând culturii Criş cea mai veche cultură neolitică din România.

Târgu Mureş în 1735

Descoperirile arheologice de la Cristeşti, Cetatea de la Moreşti, Cipău, Sântana de Mureş atestă continuitatea populaţiei băştinaţe şi după retragerea Aureliană. Cetatea de la Moreşti de lângă Târgu Mureş confirmă existenţa unor forme de organizare administrativă în momentul invaziei triburilor migratoare.

În 1332 - 1370 Târgu Mureş figurează într-un registru de dijmă ale Papilor ca Novum Forum Siculorum (Târgul nou al secuilor), iar mai apoi în diplomele regeluiLudovic I. Totodată oraşul poate fi găsit în istoriografie sub denumirea ungurescă Szekelyvasarhely sau Vasarhely .

În 1616 Tamas Borsos, primarul oraşului, primeşte de la Gabriel Bethlen, principele Ardealului, dreptul de municipiu pentru oraş şi totodată se fixează şi numele unguresc de Marosvasarhely.

Târgu Mureş în 1911

În 1709 izbucneşte o epidemie de holeră care pustieşte oraşul Târgu Mureş şi împrejurimile din judeţul Mureş.

În 1786 se înfiinţează prima tipografie din Târgu Mureş. În această perioadă mişcarea culturală şi literară iluministă care a condus la apariţia Şcolii Ardelene, avându-i ca reprezentanţi pe Gheorghe Şincai, Petru Maior, au avut contribuţii la dovedirea continuităţii populaţiei daco-romane în Dacia, au militat pentru dezvoltarea învăţământului, pentru drepturi egale cu ale maghiarilor secuilor şi saşilor şi pentru desfiinţarea iobăgiei. Tot în această perioadă se remarcă Bolyai Farkas profesor la colegiul reformat şi fiul său creator al geometriei neeuclidiene. Astăzi numele este purtat de o stradă şi un liceu din oraş.

Clopotniţa Mănăstirii Franciscane din 1820

Anul 1848 găseşte oraşul Târgu Mureş cuprins de idei revoluţionare.Avram Iancu şi Alexandru Papiu Ilarian formulează ideile Adunării de la Blaj. Alexandru Papiu Ilarian, un exponent al tineretului român din acea perioadă, scrie o petiţie în care afirmă: „să fie înscăunată dreptatea şi egalitatea, să fie asigurată existenţa naţională şi folosirea dulcii dulcii limbi materne pentru toate naţiunile ce locuiesc în Ardeal şi Ungaria, să se desfiinţeze robotele fără nici o despăgubire ....”. În Târgu Mureş, în casa lui Avram Iancu, (strada astăzi îi poartă numele) au prins contur ideile care se regăsesc în programul Adunării de la Blaj.

Statuia lui Avram Iancu

În 1866 Mihai Eminescupoposeşte în Târgu Mureş. Poetul se odihneşte la Calul Bălan din strada Călăraşi 13, ulterior a fost amplasată o placă comemorativă care să amintescă de trecerea poetului prin oraş.

Oraşul a fost cunoscut până în perioada interbelică sub denumirea de Murăş-Oşorhei. Atât Avram Iancu, cât şi ceilalţi fruntaşi români care au studiat sau au activat în oraşul de pe Mureş foloseau cu consecvenţă numele de Oşorhei, derivat din cuvântul maghiar "vásárhely" (a se pronunţa "vaşarhei"), ceea ce înseamnă "târg". Denumirea de Târgu Mureş a fost adaptată în timpul administraţiei interbelice.